Jurnal ratat.Banalul an 1988.

17-06-1988.Doua scrisori,una din Canada,cealalta din Statele Unite:/..aici la noi,la Toronto,pe campul romanesc se fac aproape zilnic serbari campenesti../Cea din State:/Dragii nostri,Va multumim pentru abecedarul si manualul de matematica trimis,dar sa stiti ca cei doi copii ai nostri abia pot citi romaneste,pe litere, si intre o carte in romaneste si una in engleza,ei o prefera pe cea de a doua./
O scrisoare de la tara:/Mam bucurat cand ai depus juramantul cu toate neamurile tale. La noi in sat e bine.Ieri s-au batut Dan si cu Doru.
Te salut soldatule Vasile T Rosu.Al tau var prieten si vecinii.George/

Ieri am fost in Costinesti.Pe Ring,la discoteca,o tanara cu patine cu rotile.
Pe caldura de treizeci de grade,doi adolescenti imbracati in pantaloni grosi,unul din ei are si ghete de iarna in picioare.
Radio Vacanta invita tinerii:intrucat La Costinesti se pun bazele multor casatorii sa vizioneze filmul american Scoala tinerilor casatoriti, si in continuare productia franceza Pisica isi scoate ghearele!

Secventa:Un invalid taiat pana la briu,mergand in maini cu niste manere de lemn in fata Garii Brasov. A inceput o ploaie torentiala si toata lumea sta adapostita numai el, singur, a ramas in suvoaiele de apa.
-Acum optsprezece ani am fost taiat de tren in aceasta gara si acum vreau sa merg la fiul meu care locuieste la Livada Postei!,striga cu o voce bubuitoare.
Un tanar vine spre el si se ofera sa-l ajute.Invalidul il refuza,ridicandu-si manios,jumatatea de trup si balansindu-l in aer.
Apoi,lasa manerele de lemn care l-au ajutat sa faca aceasta miscare,si-si spala palmele intr-o baltoaca din fata lui.
Scena este ireala,invalidul practic nu se apleaca de loc,este la acelasi nivel cu baltoaca.

20-08-1988.Ieri,un fotograf, pe plaja la Costinesti:/Facem fotografii si bust,cu picioarele goale , sa se vada si sireturileee...apoi pasind mai departe,vazand ca nu il baga nimeni in seama:/Nu va inghesuiti, ca-mi spargeti vitrinaaa..Cand gaseste un client,inainte de a-i face fotografia,scoate un urlet de muschetar care da lovitura de gratie.si toata lumea razand, se strange in jurul lui

24-08-1988.Ieri pe plaja la Costinesti,La Ring,la discoteca din aer liber,trei tineri au pus o patura jos,rucsacurile alaturi, si calmi,in timp ce in jurul lor toata lumea dansa,s-au apucat sa invete pentru restante.

Aflu un lucru interesant.Ceausescu a venit la Steagu Rosu chemat de muncitori.Cand i-a intrebat,ia sa vedem ce probleme aveti,in jurul lui nu se mai aflau decat stabii de la partid si securistii in halate de muncitori..bine,ar fi spus el,atunci sa stiti ca ce s-a intamplat la 15 noiembrie va ramane o pata neagra in istoria uzinei.
Se spune ca este tinut in viata cu transfuzii de sange de copii.
Are o sala special amenajata,in care da drumul la magnetofoane si se aud inregistrate aplauze si urale

26-08-1988.Pe plaja un fotograf striga cat poate: Colorata, maine-i gataaa...Tine in mana un teanc de fotografii alb negru pe motiv ca astea-s mai ieftine.Un tanar se apropie de el si-l intreaba: Da,alea, colorate,unde-s? Da, salamul de Sibiu,unde-i?,ii raspunde pozarul

30-08-1988.Sunt liber pana seara.Pe la ora noua dimineata imi da Cata(Zutri) telefon.Ne intalnim la Teatrul Dramatic.Povestim,mergem la o cafea. Mergem sub Tampa.

3-09-1988.Extrase ale agentului Vasile Memoria din ultimile lecturi din Moarte la Venetia de Thomas Man
/Aproape orice fire de artist are,inca din nastere,o puternica si amagitoare inclinare, de a admite orice nedreptate,atunci cand e generatoare de frumos,si de a-si darui omagiul oricarei partiniri aristocratice./

11-09-1988.Primesc un telefon de la Tom.Ma roaga sa-l imprumut si amabil il intreb unde-i convine sa ne intalnim.Imi descrie unde e apartamentul lui Petre.Ajung acolo pe la ora 13.Apartamentul e ca si nou, biblioteca si sevaletul domina totul.Amica lui Tom este si ea acolo.
Aflu ca sora lui Lia, amica lui Claudiu S, a trecut la iugoslavi.Din grupul ei de cinci persoane,trei au fost impuscati de graniceri,in timp ce inotau in Dunare.Au ajuns dincolo doar eu cu un baiat.Au oprit un autobuz i-au dat soferului cate zece dolari fiecare si acesta i-a dus pana la Belgrad,dupa care i-a turnat la politie.Tardiv insa,caci au ajuns in lagarul de refugiati.
La plecare Tom ma intreaba daca stiu pe cineva care cumpara o verigheta. Promit sa ma interesez.

A fost o perioada friguroasa, a nins pe munti, dar acum timpul s-a indreptat.
O ilustrata de la mare:/Draga Cristina,Sunt la Neptun de sase zile si timpul nu este deloc calduros aici.Ce-ai zice daca am face un concediu impreuna pe litoral peste cativa ani! Cu drag, Nelu!/

15-09-1988.Acum o saptamana, interviu la Europa Libera cu Silviu Brucan.
Idee:Romania poate ajunge prima tara din lume care-si planifica in mod deliberat subdezvoltarea.
In anul 2000 Romania va avea un statut neocolonial!

16-09-1988.Fantasticele intamplari ale unor oameni banali la sfarsitul secolului douazeci,auzite de agentul Vasile Memoria.

Un columbofil:Am luat cativa porumbei, le-am taiat aripile cu foarfeca si le-am dat drumul sa zboare.Peste doua saptamani aud pe scarile blocului niste tropaituri puternice,dup,dup,dup,deschid usa si ce sa vezi,mi se intorceau porumbeii pe jos, si facusera la restul de aripi niste bataturi,uite atata! Veneau saracii tocmai de la Timisoara.

Un vanator: Eram eu la vanatoare si dau eu intr-o poiana de o scroafa cu purcei de mistret.Purceii in sir indian,isi tine unul altuia coada in gura, si primul tinea coada scroafei.
Trag un foc si nu nimeresc.Mai trag al doile foc si nimic.Abia atunci mi-am dat seama:toti porcii erau orbi.Am luat o sfoara, si i-am dat-o s-o ia in gura scroafei, si asa i-am dus pe toti acasa la mine.

Un vanator:Coboram pe partie cu schiurile,cand deodata ce sa vezi?Ridic ochii in sus si vad un vultur!
Din viteza pe care o aveam,iau pusca de la spate,ochesc si trag! Vulturul se prabuseste intr-un luminis.Can ajung acolo,ce sa vezi? Cazuse peste un vulpoi care avea un iepure in gura!

Se zvoneste ca de aia nu se mai gaseste bautura ca se fac pregatiri pentru pomana.

17-09-1988. M-am ramolit.Confund 15 noiembrie cu 15 octombrie.
A treia parte a interviului lui Silviu Brucan la Europa Libera. E destul de convingator.
Morena, animal acvatic a carei muscatura rupe orice trup in doua.

Un amic care lucreaza in Steagu povesteste cum in sectia de turnatorie, banda pe care mergeau blocurile motor, a fost pur si simplu demontata pe dinauntru, surub cu surub, pana cand a cazut.
- Si ce-i cu asta?,ii replic
- Ce sa fie, e sabotaj!
Muncitorii isi primesc salariile plus patru conserve pe luna.

Scott Fitzgerald:
/ America e povestea lunii care nu s-a aratat niciodata./

20-09-1988.Termin povestirea O zi din viata tanarului Vasile Broasca, si ma simt,pentru prima oara, fericit.

Dupa amiaza plec prin oras.Atmosfera este posomorata.Pe Republicii aceeasi atmosfera apasatoare.Am intr-o plasa un borcan cu fasole.Ma intalnesc cu un amic,L ce-si plimba copilul.Ma opresc,dau mana cu el,mangai copilul pe cap.Si-a luat servici, e bine mersi.Ii spun ca ma grabesc si dau sa plec. Nu esti curios de o excursie mai indepartata? Cum eram cu spatele simt cum imi intra intrebarea ca un cutit. Ma intorc inapoi spre el:Nu, nu cunosc limba! Nici macar un pic?,insista el. Nu, nici macar un pic, si apoi exista un risc! Riscul este pentru toata lumea! Mai gandeste-te, si cauta-ma!
Ii promit ca o sa-l caut desi nu sunt sigur ca o sa ma tin de promisiune.

27-09-1988.Schimbarea orei oficiale de iarna imi provoaca greutati in adaptare.
Doisprezece cetateni romani de origine maghiara,refugiati la Ambasada Ungariei din Sofia, oras in care ei se aflau in calitate de turisti.

29-09-1988.Mi-am adus aminte de L, amicul care ma invitase la o trecere frauduloasa de frontiera si i-am dat un telefon din Centru .Alo, as dori cu L!, Salut,la telefon! Salut,sunt V! Pai, ce faci, nu vii la mine? Am uitat adresa. L mi-o spune si o iau agale spre locuinta sa.E o casa veche, o scara romantica. Imi deschide chiar L.E in halat,un halat gri,patat cu vopsele si are pensula in mana.
L si-a ras barba.Dau mana cu el.Scuza-ma, chiar pictam! Intru in bucatarie
Un sevalet cu picioarele taiate se odihneste pe masa. L picteaza dupa o fotografie.
Iau loc pe un scaun.In spatele meu e un geam si dincolo de el acoperisurile caselor stau pitite sub Tampa, a carei creasta se vede atat de aproape, incat imi vine s-o bat amical pe umar.
Credeam c-ai plecat! Inca nu, saptamana viitoare.Pana la Oradea si de acolo, nu stiu.Imi pare rau ca nu vi si tu!
Nu, nu vin,in schimb altceva m-a adus la tine.Vorbesc,vorbesc, L picteaza si pare ca se gandeste numai la treburile lui.La un moment dat il captivez. Lasa lucru si surade.
-Nu stiu, principalul e sa ajung acolo. Nu vreau sa raman in Ungaria,desi daca trebuie,stau trei ani obligatoriu si apoi plec mai departe.Vad eu! Un singur lucru mi-e frica:sa nu ma impuste! Caci, dupa ce m-au impuscat regretele sunt tardive!
Se lasase o liniste mormantala si cuvintele lui se imprastiasera ca undele unui lac.
-Cand ajung dincolo, ma apuc sa cioplesc,asta o sa fac,cioplitor in piatra pentru ca ma simt in stare.Mai raman aici un caiet de poezii,o piesa de teatru pe care o voi termina acolo si cam atat.
Aici nu mai am nicio sansa.Oamenii din jur parca sunt drogati. Nimeni nu zice nimic, vad care-i situatia si toata lumea tace.Totu-i pe cartela pana si cartofii care i-am luat, jumatate din ei sunt stricati..
- Si noi cum o sa luam legatura? il intreb.
- Treci peste o luna de zile pe la mine si maica-mea o sa-ti spuna.Ai telefon?
- Da!
-Atunci da-mi numarul si te sun eu.Te sun de dincolo.
Ii dau numarul si ma indrept spre usa.
- Daca mai stateai te prezentam mamei mele care a plecat cu copilul si puteai sa revii.
-Oricum si asa e bine prin telefon.
Ii urez succes.Sa nu spui nimanui ce ai in cap pana nu ajungi!, ii strig de pe scari
Sa nu spui nimanui ca ai trecut pe la mine,imi raspunde.
Cobor repede si cand sa ies in strada, un copilas trage cu un pistol de plastic si ma impusca.Ma intorc catre el.E copilul prietenului meu care vine cu bunica-sa de la plimbare.