Jurnal ratat.O iubire din 1988.Asa cum a fost.

Poem despre domnisoara Gabriela Serban si despre unica noastra intalnire la o expozitie suedeza de pictura

de Mihai Ursachi

/Ce melancolice goarne leganau universul in/ dupa amiaza de toamna in care strain/ si stingher rataceam printre turnuri si case...

Dar Gabriela Serban nu stia/ca cerul anume din goarnele sale sunase,singura mea intalnire cu ea

Desigur ca inainte de asta milenii s-au dramuit,chiar Napoleon a murit

Si multa vreme la denii

eu serile mele m-am dus fericit.

Dar Domnisoara-ochii ei faruri violacee in noapte-ca dintr-un somn m-am trezit.

Domnisoara eterna,leita nepasatoare de multele ei

avataruri

Cauza straniei sale prezente, a intamplarii,a fost acuma doar ea,parea ca o stie prea bine,desi nicidecum nu stia,/si desi a durat doar o clipa,un neinsemnat amanunt,/ era harazit cu strictete sa aflu ca este,sa stie ca sunt/in nebuloasele,de mine,in veci neatinsele sfere!..

cu pisicute agora si jucarii pe un iaht de placere:

in nebuloasele de mine in veci neatinsele sfere.

iar luminile mele erau labirinturi impure/

Cu fumegande faclii si scut stravechi de tortura

spre care-o striga in nestire o nostalgie obscura.

Acolo, in sala cu nuduri profund suedeze,/nerusinat incalcite,vernil la culoare si putin cam obeze/

Domnisoara,inalta frumoasa avea ceva militar/de june cadet, cartofor,ce anume,m-as intreba in zadar/ceva citadin si rural totodata,in fine,s-a apropiat de cel mai obscen/dintre nuduri/

L-a cercetat cu priviri delicate,experte,in timp ce sangele meu se urcase la ten/Caci presimteam ca in curand o voi pierde/

Am vrut sa ingaim ca o scuza,ea ma privi curioasa (era atat de frumoasa)

apoi s-a indreptat amuzata catre o carte/cu iscalituri si impresii, a scris ceva englezeste si-apoi/s-a scufundat intre viata si moarte/in frunzele care ploua peste noi...

Dar voua de toata istoria asta nici nu va pasa.