17-07-1995.La amicul VS.E acolo la el in biroul de la redactie o studenta,un ziarist de la Satu Mare si domnul T P pe care il voi numi Rechinul Sentimental.
Mergem toti, mai putin studenta, la bere.
Ziaristul din Satu Mare:-Cand nu avem stiri le dam pe alea cu ungurii.Au efect.
Am fost acum o luna de zile in Ungaria.M-au tinut o ora la granita pentru ca aveam multe vize de intrare in fosta Yugoslavie.In timp ce asteptam, eu stiu ungureste si am rasfoit un teanc de ziare si reviste de pe la ei (ceva in gen Revista Granicerului)
Acolo tot felul de stiri,scenarii posibile in caz de razboi sustinut de Ungaria.
Le-am publicat in ziarul meu.A doua zi am primit in vizita pe seful securitatii. De unde stiu?Nu i-am spus dar m-a rugat daca mai am informatii sa i le dau.Dupa cateva zile articolul meu prescurtat a aparut in Evenementul Zilei.Lui Cristoiu i-am spus de unde le am.
Tot asa nu aveam stiri si ce-mi vine,ia sa fac un articol despre o invazie de lacuste in judetul meu.Acuma sincer:numai eu am vazut lacustele! Si ce crezi,apare stirea la telejurnal cu imagini de la teleenciclopedia.
Peste cateva zile am primit cateva sticle de wiskhi de la combaterea daunatorilor.Li se alocasera de la Bucuresti 250 de milioane de lei fara sa ceara!
Rechinul Sentimental:Ha,ha,ha,..la haosul care este in tara aceasta, noi nu facem mare rau..
19-07-1995.Un excavator,in loc de cupa cu un pikamer urias ce bate si sparge asfaltul.Calm, metodic.Afsaltul pe care s-au jucat copii,pe care a plouat a nins.
Ma intalnesc cu Liviu.Mergem in oras. La Orient.Cafele.Seara telefoane.
24-07-1995.Ieri cu Ovidiu in Barul Presei.Apare Andrei B.A fost acum doi ani in Statele Unite sa urmareasca modul cum se desfasoara campania electorala.
Am fost invitati la un bal al veteranilor din Vietnam.Acolo am cunoscut un fost colonel american care la cincizeci de ani arata ca la treizeci si cinci.Aoleu, cand l-am vazut m-am gandit ca pe noi numai daca ne bate soarele in cap, cadem pe strada,dar daca ne-am fi luptat cu unii ca acestia?
La Ambasada ne-am dus sa votam cand au fost alegerile in tara.Acolo numai figuri dubioase!
Ne-au pus o intrebare ciudata ( eram eu cu un prieten) Cu voi ce-i pe aici! Ha,ha, ha..Asta ca si cum, cu voi ce-i pe aici ca nu va avem pe computer.Ne-au intrebat de numere de telefon din tara.
26-07-1995.In jurul blocului s-a sapat un sant urias.Pentru ca sa se schimbe conductele de apa calda sunt lasat si fara apa calda si fara telefon, lucratorii atingand un cablu telefonic.
Colac peste pupaza, ieri m-am apucat sa sterg de praf potentiometru de la radio si abia azi l-am ansamblat.Frigiderul nu mai merge, prietenii pe care-i intalnesc se vaita de lipsa de bani.E perfect!
9-08-1995.Vin acasa pe poloaie torentiala. S-a racit.Gasesc un bilet in usa. Mama mi-a trimis un mandat cu bani.Miine i-au banii. Imi mai ridic moralul.
21-08-1995. Ce am mai facut?Mi s-a reparat telefonul.
Intr-o zi amicul G m-a pescuit de pe strada.Hai cu mine la strand la Codlea.Am trecut pe acasa sa-mi iau slip apoi am plecat la el.Apartament saracacios,baie in constructie.G vrea sa se insoare si-si pune gresie,faianta.Doi parinti primitori,rupti de timp.Vorbesc cu un accent din partea Salajului,parca ar fi venit cu acceleratul de noapte de la Baia-Mare. Mi se seveste omleta (intr-o singura farfurie) cafele in cani de apa si felii de pepene.
Maica-sa imi face conversatie.Lauda televizorul color,care are culori frumoase, ma intreaba daca serviciul meu merge bine, castigi ca la renel?Apoi imi spune ce bine este la Brasov,unde a fost la fata ei care sta tot la bloc dar avea apa calda.Lor li se da apa rece doua ore pe zi.
Plecam la strand si parintii ne ureaza din usa sa avem apa placuta de baie.Nostalgii pe drum spre strand, vezi G, daca as fi ajuns un mare stab, acum aveam nostalgii atat de mari ca m-ar fi podidit plansul,dar asa sunt numai melancolic.Orasul e mort,practic de cand am terminat liceul, si au trecut mai bine de 15 ani, singura schimbare, in afara blocurilor construite la repezeala, e culoarea caselor decolorate de ploi.
Strandul e in paragina.Cativa oameni pe zona verde,cativa copii in apa.Lacul este golit ca un lighean.
Aici inotam odinioara, eu si colegii si colegele mele, in ultimul an de liceu,cand chiuleam de la ore.
E greu sa pui strandul pe picioare! Iti trebuie bani, sute de milioane si paznici platiti sa pazeasca statiunea. Si pentru ce? Doar nu-ti vine nimeni sa-ti amortizeze cheltuielile.
Ne intoarcem langa strand. O terasa imensa unde in afara de noi mai e o familie de sasi,probabil plecati din Codlea si veniti aici cu cei doi copii, cu masina luxoasa si o camera video sa se dea mari cui are timp sa caste gura la ei.Eu unul, nu!
Ne intoarcem prin oras si o luam pe sus prin cartierul nou construit.Blocuri de beton fara nici un finisaj superior,deja deteriorate.Oamenii ies din scari ca din vagauni si imbracati mizerabili merg spre piata, pe trotuarele fisurate, ici colo.
As putea intitula acest jurnal, jurnalul mizeriei.
Azi, 20-08-1995,dupa ce ma despart de Liviu,pe la ora 18 o iau voios pe langa Casa Armatei.Un scrisnet de roti si opreste masina langa mine U. Hai, sus! A venit din Italia si vine sa ma duca acasa.Stam de vorba. Fire pragmatica.Aici priveste realitatea de sus, acolo o priveste admirativ de jos. A fost trimis de patronul la care lucreaza in Franta si Germania. A vazut Parisul. Notre-Dame l-a impresionat,iar in Germania incercand sa ajunga la Stutgart pe o autostrada s-a ratacit vre-o optzeci de kilometri. Ma plimba si pe mine cu povestirea pe autostrazile occidentului pur, unde stau pe margine tot felul de prostituate si albe, galbene negre si chiar verzi.
22-08-1995.Un coleg de serviciu, fost om de ordine la Cazino in Poiana Brasov:
Cea mai mare suma pe care a pierdut-o un jucator a fost sapte milioane de lei,un bisnitar,tot ce stransese de la Revolutie incoace.Statea cu capul aplecat inainte si tot scotea din jeaca, din stanga si din dreapta bani,sa moara mama, facea, eu am vrut sa-l scot afara ca incepuse sa injure dar sefu mi-a spus, lasa-l ca pierde!
Si cea mai mare suma castigata a fost cinci milioane,doi amarasteni, probabili ca erau ciobani cu oile prin Poiana Mica,fumau tigari carpati la greu si venisera cu o sticla de un kilogram de vin ordinar, cumparat de la Alimentara.
Aveau pantaloni evazati si care erau descusuti lateral sus, si dupa ce luasera banii castigati pe jetoane,aruncau aiurea la ruleta, stateau jos si aranjau gramezi de bani pe mocheta.
Azi intamplator m-am intalnit la magazinul Universal cu O si P
P era cu masina parcata undeva langa parcul orasului si dupa ce am fost langa un barulet s-a oferit sa ma conduca pana acasa.
P s-a saturat de gazetarie: Nu mai am nicio sansa de promovare.de acum pot sa merg ca furnica pe platou,in mana cu microfonul pana la pensie.
Ma scarbeste lumea in care traiesc.se strang asa zisii ziaristi,tipi si tipe agramati, analfabeti,glumite stupide,toata lumea sta si asteapta sa iasa oamenii politici de la intalniri, conferinte si cand ies,fugi repede si bagi microfonul sa prinzi ce minciuni spune respectivul.Pentru ca ce spune sunt minciuni si totul nu e decat un joc caruia trebuie sa-i respecti regulile.
29-08-1995. Pe 27 am fost la VS la RL.De acol la o bere cu el si sociologul A D.
Terasa Cerbul vine un pictor care se prezinta Mihai Viteazu. apare o vanzatoare de lozuri. Nu trageti un loz? Pictorul Mihai Viteazul:N-am mai tras din 89!
30-08-1995. Acum o zi, dupa amiaza un cosmar. eram intr-o camera si taica-meu statea intr-un pat. Citeam o lista de ape minerale pe care taica-meu trebuia sa le consume.
Tot eu trebuie sa am grija de sanatatea voastra!
Cred ca urlam si cand m-am trezit eram leoarca de transpiratie.Taica-meu e mort de doi ani de zile.
Ii spun prietenei I la telefon. Si ea a avut un cosmar.Ducea un copil de mana si desi stia ca nu e copilul ei, se intalnise pe strada cu fostul sot si acesta vroia s-o sarute.
1-09-1995.Ma scol la oar 9.Ii dau telefon lui Liviu.Maica-sa imi spune ca nu e acasa.Plec in oras. Mai imi pun bani pentru patru certificate mici la Safi.Ma duc la redactie la VS.Plec cu el la Barul Presei.La masa cu V.S. profesorul de sociologie D,un tip oarecare, fost detinut politic, apoi Vasile G.Profesorul D foarte inteligent.Bantuit de presimtiri sumbre.In final D aproape se cearta cu Vasile G.
Acesta il invinuieste ca l-a propulsat pe F consilier prezidential,Gigi F, cum ii spuneai tu!Profesorul ramane impartial.Impasibil la cei din jurul lui.
V.S.: Chiar amicul meu, si V arata catre mine,are o poveste foarte interesanta cu o femeie. Se ridica si pleaca la toaleta.
Profesorul D:Lucrurile care le detest cel mai mult sunt femeile si jurnalele!
Eu:De ce jurnalele?
Profesorul D:Pentru ca in ele se gasesc trucate tot felul de dorinte.Singurele jurnale pe care le apreciez sunt oracolele copiilor pana la 13-15 ani. Dar mai departe la 20,30,45 de ani, dezastru..Tu ce meserie ai? Esti cumva patron? Daca esti patron te taxez la minut!...Deci nu ai studii superioare,nu?...Totusi chiar si asa de ce stai acolo?...
Eu:Pentru ca acolo sunt mai putini prosti pe metru patrat care sa emita pretentii de literatura!
Profesorul incepe sa rada.Hai,dai drumul cu povestirea! se uita viclean la mine.
Ma simt infrigurat.Am cunoscut o fata frumoasa si inteligenta.Cand s-a pus problema casatoriei,desi existase o poveste de dragoste, m-am trezit respins.
Profesorul D: Si?.
Eu:Am cunoscut-o, la telefon, in urma unui anunt la postul de radio local
Profesorul D:Si?...
Eu:Daca sa fi cunoscut-o m-as fi simtit intimidat. de fapt mi-a spus ca toti barbatii pe care i-a cunoscut erau niste timizi.
Profesorul: Si?..
Eu: Nu prea pot sa-mi explic!
Profesorul: Au fost relatii intime intre voi?
Eu: Da, si inca foarte repede!
Profesorul, tragand tacticos din tigara:E foarte simplu. Atata timp cat ati vorbit la telefon ai jucat rolul confesorului. Puteai pe rolul acesta sa stai si douazeci de ani.Pentru ca erai ca proiectia intr-o oglinda, o proiectie ideala.Cand ai cerut-o in casatorie s-au schimbat lucrurile.Ai devenit emitatorul unor pretentii,iar casatoria nu e decat o relatie contractuala intre doi parteneri in care unul e gheata si celalalt pres.Unul e pranz si celalat serveste pranzul. Fiind si inteligenta si mai ales mai fiind casatorita nu a mai acceptat rolul de sclava.Scuza-ma ca formulez in termeni duri dar altfel nu pot!
Profesorul D: Sti care a fost inovatia cea mai subtila a omenirii? Nu?.. Carciuma!..aici oamenii se aduna si cu ajutorul alcoolului si conversatiei provoaca katarsisul. Betivii traiesc mult!
Eu: Un critic spunea ca cel care cunoaste arta de a povesti detine un secret al vietii! Care ar fi acela?
Profesorul:Exact ce ti-am spus eu:katarsisul!.. De fapt pentru asta vin aici..desigur si pentru spectacol..Dupa 89 m-am retras intre carti, doamne, cei care le-au scris nu mai pot acuza si nu mai pot arata cu degetul...tot spectacolul de aici il vad prin carti..exact, experienta prin cultura...sunt bantuit de presimtiri sumbre,mai bine zis de superstitii... sti,eu am ajuns la religie prin exercitiu intelectual si nu prin convingeri. Aceasta este tragedia mea...
PS. Peste cativa ani aflu ca Profesorul a fost rapus de o boala necrutatoare.In faza terminala a fost dus la Hospice-Casa Sperantei.
Am fost intrigat:oare ce sfaturi putea sa i se dea unui asemenea om? Si cum putea sa arate cel ce i-ar fi dat consilierea cea de pe urma?
Ancheta mea a fost scurta si rezultatul,spiritual, m-a satisfacut: practic a fost dus in coma si nu si-a mai revenit niciodata.
In urma sa ramane un adevar crud valabil si in ziua de azi:
Cancerul nu iarta pe nimeni!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu