Festivalul Cerbul de Aur.Cel adevarat!

Aparitia festivalului Cerbul de Aur in 1968 la Brasov se bazeaza pe o manipulare.

In 1967,cu ocazia unei vizite de lucru,Ceausescu este dus pe Tampa, si profitand de buna dispozitie a conducatorului de partid si de stat,printre multe proiecte amintite,tovarasii de la Partid ii aduc aminte si de ideea unui festival international de muzica usoara.
"Sa facem cunoscuta muzica usoara romaneasca,tovarasi! a venit raspunsul promt al Presedintelui" apoi mai departe, Constantin Cartana cel care era atunci primar al Brasovului isi aminteste:
ȚNoi n-aveam acces la bani, se dădeau prin hotărîre de guvern televiziunii. Erau atîţia cîţi trebuiau, nu era problemă, totul era să fie de acord Ceauşescu. Atribuţiunile noastre erau: asigurarea locaţiilor şi a activităţilor adiacente. Ne-am angajat să scoatem camioanele să cureţe zăpada, Metromul să facă nişte tăvi-suvenir, Cooperativa «Arta manuală» să confecţioneze produse artizanale pentru invitaţi, să tipărim jurnalul de festival, să asigurăm meniurile, să mobilizăm formaţiile artistice pentru completarea programului oaspeţilor, să le tipărim cu tiparniţa veche o foaie la Prima Şcoală Românească“. (Monitorul Expres 06-09-2008)

Copie a festivalului de la San Remo,Cerbul de Aur trebuia sa arate Brasovul ca un oras incarcat de istorie.

Prima editie desfasurata intre 5-10 martie reunea numai celebritati; Director: Tudor Vornicu si Ilie Manescu,orchestra era condusa de Sile Dinicu iar prezentatori erau Stela Popescu si Iurie Darie.
28 de concurenti din 20 de tari si 15 vedete invitate sa dea recitaluri formau un adevarat regal artistic.
Cela mai interpretate melodii romanesti erau " La anii mei" de Pau Hurmuzescu si "Nici o lacrima" de Ion Cristinoiu.

O informatie intersanta o aflam de la Angela Similea, aparuta pe scena Cerbului in 1970, despre modul cum erau selectionati concurentii romani :
"Preselecţia prin care a trecut parcă s-ar fi întîmplat ieri, aşa de bine şi-o aminteşte. „A venit o mare profesoară de canto de la Paris şi împreună cu Tudor Vornicu au ales echipa României pentru festival."(Monitorul Expres 03-09-2008)
Cele 15 vedete invitate sa dea recitaluri reprezentau intrarea in normalitate a adevaratei culturi europene: Gilberd Becaud, Boby Solo, Rita Pavone,iata nume alese la intamplare pentru a rememora maretia acelui festival de inceput.

Dintre toti cei de atunci m-am oprit asupra cantaretei portugheze Amalia Rodriguez.
Ea aduce in fata publicului romanesc,FADO,"sufletul Portugaliei",o melodie tipica, cea mai veche muzica populara din lume aparuta in mediul urban.

Fado este o muzica similara cu bluesul si tangoul argentinian!

Se presupune ca a venit sub forma unui dans din Africa adoptata de cei saraci de pe strazile Lisabonei.
Fado este un cantec trist iar Amalia Rodriguez isi dedicase o mare parte din cantecele ei marinarilor. Umbla prin carciumile marinaresti culegand povestile lor dupa care creea textele pieselor ei.Se indragostise de un marinar al carui nume a ramas necunoscut caruia i-a dedicat peste 20 de cantece.

Fado, cantec al periferiei auzit mai intai pe strazile sarace ale Lisabonei,in taverne,bordeluri,frizerii,versurile povestesc des-pre moarte,destin,disperare,tristete,pierdere,tradare,vise,trairi!

Fado este legat de cuvantul "saudate",un cuvant care,spun cu mandrie portughezii,nu are echivalent in nicio limba a pamantului.
Tradus prin"Tanjire dupa ceva","dorinta puternica de ceva" dupa cum remarcase la timpul potrivit Mircea Eliade se aseamana cuvantului "dor" din limba romana!

Priviti in 1968, publicul din sala care a venit sa cunoasca acest gen de muzica.
Este un personaj!
Nimeni nu-i obligase sa umple sala la refuz.
Barbatii aproape toti la costum cu cravata.Femeile in toalete elegante!

In 1968 publicul de la Cerbul de Aur era un public european in adevaratul sens al cuvantului