Jurnal ratat.1989.Ca si acum o lunga asteptare (2)

Jurnalul ratat continua cu evenimentele din 22 decembrie 1989. Cine are rabdare poate da clik pe eticheta "jurnal" pentru a citi totul


Intre timp un securist a iesit din cladire si a luat-o la fuga.Multimea l-a prins.are asupra sa un pistol incarcat.S-a facut o roata in jurul lui."Fara violenta!/Fara violenta!" Este aparat de doi civili care il tin de guler ca pe un sac.Roata se invarte cand pe aleile asfaltate,cand pe rondurile de flori.
Plec din curte.Sunt obosit.In piata 23 August oameni stand pe banci si ascultand la un difuzor comunicatele.Revolutia a triumfat!
Vin acasa.Urmaresc la televizor ceea ce se intampla.Este fascinant!

23-12-1989.In oras au loc lupte grele intre armata si teroristi.
In fata Comisariatului un grup de oameni. Nu mai sunt arme! Cele cateva arme s-au dat pe la 3 noaptea. Merg pe strada Lunga pana la Mielul Alb.Strada e barata de doua autocamioane.Cativa civili cu carabine.Se aud rafale si bubuituri.Trec tot timpul salvari pline cu raniti.
Discutii in jurul meu:"Se trage de pe cladirea Modarom-ului si de pe Aro.Armata trage de pe Casa Armatei.Parcul Central este plin de morti."
O tanara serveste sandvisuri si ceai cald civililor inarmati.Acestia o trimit intr-un gang.Acolo este masat un pluton din trupele de securitate.Nu mai au stema pe caciula.De asemenea steagul infipt in camionul militar nu mai are stema.
Apare un maior de securitate cu doi militari.Are o statie de radio si un pistol mitraliera in mana.Indeamna pe toti care nu au arme sa plece acasa.Ia plutonul si fug toti pe Nicolae Iorga.Rafale se aud din nou.Ma intalnesc cu tatal lui HP.A fost si el la Comisariat si nu i-au dat arma.Vin acasa. Completez jurnalul.La televizor se anunta ca guvernul provizoriu a cerut ajutor guvernului sovietic.Sovieticii au promis ajutor in armament,de urgenta.
Este ora 11:10.Dincolo de cimitirul din fata blocului meu se aud rafale de arme automate.
Ora 21. A fost un zvon fals cu interventia straina.Dictatorul,sotia si slugile lor au fost arestate.
Dupa amiaza am dormit. S-a continuat sa se traga.Un amic,e vorba de U,mi-a relatat ca a participat la lupte,aproape de Teatru Dramatic. La Modarom erau balti de sange.Centru e distrus.
Dupa amiaza a aparut la mare inaltime un elicopter care a lansat rachete asupra bunkerelor de sub Tampa unde teroristii si-au gasit adapost.De regula acestia sunt tragatori de elita si au arme cu luneta.
Acum o ora un vecin cu un strain au venit sa anunte ca apa este otravita.Peste un timp s-au auzit focuri de arma in cartier.

25-12-1989. Am fost la serviciu. Se dau banii.Un coleg mi-a spus ca securistul ascuns in tancheta din curtea Securitatii a fost scos numai cu sudura autogena.Au decupat o portiune si l-au scos asa afara! (?)
Ieri am fost la amicul U.Pe drum,la intoarcere,camioane cu militari veneau acolo unde se anuntau teroristi. Cand m-am intors acasa doua tanchete treceau pe langa magazinele Dacia indreptandu-se spre strada Crisana.Imediat s-au auzit focuri de arme.
O secventa uitata: Pe 22 decembrie,cand coloana se indrepta spre Securitate,cand s-a trecut prin fata Maternitatii s-a scandat:"Copii liberi! Copii liberi!!!
Personalul medical iesise in fata portii si aplauda.Sus,la ferestre,femeile in halat ne faceau entuziaste cu mana.Nu cred ca am vazut mai mare insufletire decat la acele femei care erau atat de bucuroase.

Nicolae si Elena Ceausescu,judecati,condamnati la moarte si executati.Secvente cu ei la televizor. Umili ca orice muritori.

27-12-1989.Ieri am fost la Sibiu.Era ceata.In piata din centrul orasului o statuie de marmura.Pe piedestal cateva sute de lumanari.Un tricolor agatat pe soclu.
La cativa metri, o masina rasturnata si incendiata.Pe sasiu o dara de sange inghetat.
Au fost lupte puternice.Zvon:Intreaga Militie si Securitate a fost de partea lui Nicu Ceausescu.
Incidentele cu armata,se pare,au inceput cu cateva ore inainte de anuntarea cuceririi puterii.
Seara la televizor,procesul dictatorului.
Vorba unui prieten,in loc sa ma induioseze cumva, m-a cainit si mai mult.Aceeasi atitudine aroganta de partea amandoura.
E sigur ca erau paranoici.

Azi m-am sculat pe la 9.Am fost in oras.In fata sediului Partidului,mai bine zis fostul sediu,saci cu nisip,militari cu arma pe umar.
In parte dreapta a cladirii o tancheta cu tricolorul.Modaromul si Capitolul gaurite de gloante.
La ultimul etaj al hotelului doua ferestre goale,afumate,vorbesc de la sine.
Un megafon conectat la postul national de radio emite o muzica reconfortanta.
Pe strada 7 Noiembrie o vad pe doamna T.Intru la Electrice si cand ies o vad oprita cu niste prietene,chiar in dreptul intarii in magazin.Brusc a intors capul si m-a privit.Am avut o clipa de beatitudine.Iata,ma mai pot autoiluziona, ma mai pot simti tanar!
Am plecat cu o primavara in suflet pe strada Lunga si am intrat la un debit de tutun sa cumpar tigari.Se vindea Carpati si Bucegi,si cei care luau mai mult,vanzatoarea le amintea sa dea de pomana si militarilor."Am dat,spunea ea,tigari militarilor care m-au chemat de acasa,de circa doua mii de lei,dar nu-mi pare rau.Am un copil paralizat si pentru el am dat"

28-12-1989.Ieri in Constanta.Orasul supravegheat de trupe de marina.Am mancat parizer cu icre

.Azi ma scol pe la ora 11.In apartament neobisnuit de cald.
Am avut o discutie cu un coleg referitor la evenimentele din oras.
Pe la orele 2 noaptea,cand inca erau oameni stransi in centrul orasului,s-a deschis focul de pe acoperisul Modaromului si hotelul Capitol.
Armata, care se afla in mijlocul oamenilor le-a cerut acestora sa se culce la pamant, si apoi a ripostat.
Dupa acest schimb infernal,putini au fost cei ce s-au sculat de jos.Erau foarte multi morti si raniti.S-au comis in continuare tot felul de gafe.
S-a anuntat prin megafoane ca ranitii sa fie transportati in fata liceului Unirea si de acolo sa fie preluati de masinile Salvarii.Cand au aparut salvarile teroristii au inceput sa traga.Si armata si teroristii aveau cartuse trasoare.Unii aveau rosii,ceilalti verzi.Cand trageau unii sa lumineze,cand ceilalti.S-a anuntat ca blindatele armatei vin dinspre Teatru Dramatic.Au aparut insa blindatele dinspre Modarom. S-a deschis focul si numai dupa ce a fost distrusa o masina,luptatorii si-au dat seama ca blindatele erau totusi ale armatei.
La un moment dat s-a anuntat ca vine un grup de teroristi dinspre Teatru Dramatic. S-a produs o panica de nedescris.In realitate erau garzile patriotice trimise in sprijin de CFR.
La mare repezeala s-au distribuit arme din doua lazi,fara nici o nominalizare.Mai tarziu a inceput suspiciunea."Auzi,baiatu,parca te cunosc de undeva?Nu ai venit si ai luat o arma?Nu? Las ca vi tu,dupa munitii!"

30-12-1989.In Sibiu.Orasul cu aspect de carnaval.Centrul plin de tiruri cu emblema Crucii Rosii.Majoritatea austriece.Forfota oamenilor.Cozi peste tot.Lamai,mezeluri,tigari beteu si apolonia,ciocolata cu alune.
Straini ce vorbesc cu localnicii.Le iau interviuri.Unii se fotografiaza in centru,in fata monumentului,unde tot timpul ard lumanari.Cativa filmeaza cu un aparat cu trepied.
Candva,toata aceasta atmosfera,dupa teroarea care a fost,o voi cuprinde intr-o singura fraza, ca intr-un roman a lui Marquez.

31-12-1989. Pe la orele 21,seara, nu mai circula troleibuzele.O iau pe jos spre gara.Ma depaseste o tancheta cu teava scurta.O liniste mormantala,intr-un oras ce pare parasit si prin el o blindata cu farurile aprinse in ceata.Cand ma depaseste,observ sus pe turela,un tanar in combinizon negru,cu ochelari de tanchist,fumurii.In spate vehicolul are lumini rosii de semnalizare.

1-01-1990.Cel mai frumos Revelion.Dorm intr-un vagon de clasa a doua si la orele 24 trenul incepe sa fluiere lung.
Ma uit la ceas si ma las leganat in tangajul pe care-l percep atat de rar intre somn si moarte.

2-01-1990. Vin de la Constanta. Ca un facut,m-au cautat o multime de prieteni de Revelion.

Secventa narartiva:Oare cu ce sa incep? Habar n-am!
Cred,totusi,cu anuntarea caderii lui Ceausescu. Eram in centru,in fata sediului comitetului de partid.Stirile,destul de confuze,umblau scrise pe hartie.Erau doua feluri de stiri:dela Europa Libera si de la radio Bucuresti. Cate un vorbitor striga multimii de oameni.Putini il auzeau.Cel mai norocos erai daca ajungeai langa respectivul si citeai ce scria pe fituica.Cand s-a anuntat caderea dictaturii a fost un vacarm de nedescris.Multimea izbucnise in ovatii care parca aruncase orasul mai sus, aproape de Tampa.
Pe langa Consiliul Popular,tin minte,o femeie alerga extaziata.Se intalnise cu o prietena si ii spunea vestea tragandu-si sufletul.
Deja masinile ce circulau pe Nicolae Iorga treceau claxonand, cu farurile aprinse.
Oricum,poate eu atata o sa tin minte;femeia aceea in cojoc lung,maro,ce isi tine mana in dreptul pieptului,sa-si traga rasuflarea,in timp ce povestea.
Cand mi-am intors privirile catre cladirea comitetului de partid,entuziasmul era in toi.
Zeci de tineri se urcasera pe o masina de pompieri si sareau cu picioarele pe ea.
Oamenii navalisera in fata intrarii,pentru ca,tot cordonul format din militari si elevi de la scoala de ofiteri,se dizolvase ca prin farmec.Oameni necunoscuti bateau amical,militarii pe umar,le strangeau mainile,ii imbratisau.
In fata Modaromului,acolo unde statusera postate doua camioane militare,un ofiter a inceput sa desfaca prelata de la o masina.Treptat au aparut zeci de militari ce statusera bagati inauntru.
Mainile lor,zeci de maini care rasuceau in sus prelata de la camion.Doar atat, mainile.
De data aceasta, la Brasov, totul a decurs fara violenta.

La ora 2 noaptea a inceput macelul!

Secventa Narativa:Pe 23 decembrie, eu stand si meditand in fata restaurantului Mielul Alb,unde se formase ultima baricada.Mai departe,daca vroiai sa mergi in centru,incepea teritoriu in care viata si moartea erau atat de alunecatoare.
Se tragea puternic si ciudat,impuscaturile nu mai speriau pe nimeni.
Un civil imi spunea ca daca vreau sa trec mai departe unde se dadeau lupte,sa ma duc pe o straduta launtrica,in imediata apropiere.Un batranel a fost impuscat mortal,salvarea e ocupata cu raniti,si pentru ca el e necunoscut,zace pe caldaram si nu vrea sa-l ridice nimeni.
Tatal lui HP imi spune ca a vazut salvarea ducand un ranit."Cred ca era mort pentru ca ii atarnau picioarele afara"

3-01-2009.Azi am bantuit prin oras plin de ganduri negre.Mi-am luat inima in dinti si am trecut la magazin s-o vad pe fosta sotie,R.Statea de vorba cu un client.

Mi-am adus aminte de E.A.Poe "Ingropat de viu":

"Din noaptea aceea de pomina,mi-am luat ramas bun pentru totdeuna de la spaimele mele funebre si o data cu ele mi-a disparut si prdispozitia la catalepsie.Ele erau mai degraba pricini decat urmari"