Romania 1 decembrie 1918

1918 (octombrie)/noiembrie 8, Brasov. Raportul lui Lerchen, consulul Germaniei la Brasov, către cancelarul Max von Baden, despre starea de spirit si rolul hotărîtor al românilor - ca majoritate zdrobitoare - în chestiunea formei politice viitoare a Transilvaniei.
Consulatul imperial german Brasov (Ungaria), 8 noiembrie 1918.
De atunci de cînd am înaintat Altetei Voastre ducale prea supusul meu raport din 25 octombrie, sub nr. J. 2083, evenimentele din Transilvania, ca în general pretutindeni în Ungaria, s-au precipitat. În urma descompunerii complete a armatei austro-ungare, s-a ajuns, din nefericire, de mai multe ori la serioase excese si jafuri, comise de soldătimea desfrînată si lipsită de disciplină. Aici la sediul Consulatului, s-a mentinut pînă acum destul de bine linistea, prin luarea imediată de măsuri preventive. Trupele germane, care în ultimile zile sosesc aici din România în număr din ce în ce mai mare, au contribuit, de asemenea, mult la securitatea acestui oras (...). În privinta formei pe care o va lua mai tîrziu Transilvania, pare să existe oarecare neclaritate. Opinia dominantă este că, în caz că nu revine României, i se va asigura - raliată la Ungaria - o situatie specială si autonomie într-o Federatie statală ungară. Hotărîtori în această privintă vor fi în orice caz românii care, numeric, alcătuiesc pe departe majoritatea populatie. Pentru Transilvania, s-a format un Consiliu National Român propriu, cu sediul la Arad, iar în ultima duminică, o subsectie la Cluj, la care au apărut delegati din toate părtile Transilvaniei. Adunarea a luat hotărîrea ca natiunea română din Transilvania să tină neclintit la dreptul sfînt de a-si decide ea însăsi propria soartă. Hotărîrea asupra viitoarei apartenente statale a întregului popor român rămîne rezervată exclusiv Adunării Nationale Române. Consiliile au mai hotărît să organizeze trupe de români transilvăneni, sub conducerea ofiterilor români, cu drapel national român si limbă română de comandament. Soldatii trebuie să depună jurămînt numai fată de Consiliul National Român.
Dacă românilor le va fi posibil să realizeze aceste hotărîri, depinde în primul rînd de evolutia lucrurilor la Budapesta si de consolidarea guvernului de acolo. Relatia strînsă care există în mod evident între presedintele Consiliului de Ministri ungar, contele Karoly si Antantă, poate să aibă drept consecintă ca simpatiile Antantei nicidecum să fie numai de partea României în problema viitorului Transilvaniei, căci, cu toată atitudinea democratică a lui Karoly si sustinerea de către el a drepturilor nationalitătilor, el este totusi, înainte de toate, ungur si preocupat de păstrarea - cît mai nevătămată - a integritătii tării sale (...).

"1918 la români. Desăvîrsirea unitătii national-statale a poporului român. Documente externe. 1916-1918“, apărută la Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1983