Expozitia "Canalul Dunare-Marea Neagra.Un cimitir programat" este o expozitie itineranta deschisa la Casa Muresenilor in perioada 25 octombrie-12 noiembrie.
Expoziţia este organizată de Fundaţia Academia Civică, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale şi Fundaţia „Konrad Adenauer
Expozitia a fost descrisa de mas-media drept cutremuratoarea.
Pe mari panouri este descrisa o experienta trista a Romania anilor 50: construirea in perioada 1949-1953 a canalului Dunare- Marea Neagra, la sugestia lui Stalin, care se pregatea de un eventual nou razboi cu anglo-americanii si isi dorea un culoar mai direct catre Yugoslavia.
De asemenea autoritatile comuniste ale Romaniei acelor timpuri isi doreau eliminarea "elementelor burghezo-mosieresti",iar inaugurarea acestei lucrari faraonice s-a dovedit o motivatie plauzibile.
„Am încercat să reconstituim întreaga istorie a canalului. Cu ajutorul supravieţuitorilor şi al documentelor pe care le-am putut găsi am pus la punct această expoziţie care, sînt sigur, va trezi amintiri dureroase celor care au trecut prin acest lagăr de exterminare. La început la canal au fost aduşi 40.000 de deţinuţi politici din închisori din toată ţara, dar apoi numărul celor aduşi acolo a crescut, pînă la peste 100.000“, a mai spus Romulus Rusan.
Totul a inceput cu Sedinta Consiliului de Ministri din 25 mai 1949 unde Gheorghe Gheorghiu Dej avea sa mentioneze: "Nu este un simplu canal in care curge apa...Noi nu vom lucra cu ochii inchisi sau la intamplare...In mic,am experimentat cu ocazia construirii primei fabrici la noi cu voluntari,unde am luat elemente de pe zona,care pur si simplu vagabondau.Rezultatul a fost pur si simplu minunat."
Tot Gheorghiu Dej mentiona:"Cu toate masurile luate de noi de a nu cotcodaci inainte de vreme despre canalul acesta,totusi oamenii vorbesc. Am vrut sa ramana un lucru secret.A inceput sa-si faca loc in public si cred ca se poate publica hotararea Consiliului de Ministri,pentru a nu se da loc la diverse interpretari,ca avem ceva de ascuns.Decizia este astfel redactata ca ar putea fi data publicitatii,eventual cu unele omisiuni. Vom vedea ce anume publicam si ce nu"
Si uite asa o lucrare care chipurile era programata sa se desfasoare cu voluntari,tineri entuziasti care se multumeau doar cu cazare, haine si mancare s-a transformat rapid intr-o colonie uriasa de munca fortata cu detinuti politici.
"Decretul numarul 6,ianuarie 1950, pentru infintarea unitatilor de munca.
Art1 Pentru reeducarea elementelor dusmanoase Republicii Populare Romane si in vederea pregatirii si incadrarii lor pentru viata sociala si in conditiile democratiei populare si construirii socialismului,se infinteaza unitatile de munca.
Art2.Pot fi trimisi in unitatile de munca:
a/acei care prin faptele sau manifestatile lor,direct sau indirect,primejduiesc sau incearca sa primejduiasca regimul de democratie populara,ingreuneaza sau incearca sa ingreuneze construirea socialismului in Republica Populara Romana,precum si aceia care,in acelasi mod,defaimeaza puterea de stat sau organele sale,daca aceste fapte nu constituie sau nu pot constitui prin analogie,infractiuni
b/condamnatii pentru infractiuni impotriva securitatii Republicii Populare Romane,care la expirarea executarii pedepsei,nu se dovedesc a fi reeducati"
Pe un alt panou se mentioneaza un citat din Constitutia Republicii Populare Romane din 1952:"Munca este o datorie de onoare pentru fiecare cetatean capabil de munca,dupa principiul cine nu munceste, nu mananca"
Canalul a lasat in urma sa,cel putin 1300 de decese ale detinutilor si s-a incheiat cu un rasunator esec in 15 iulie 1953.
Utiljele uzate date de sovietici nu puteau fi incriminate,asa incat s-au inscenat doua procese pentru sabotaj conducerii santierului.O nota informativa scrisa de un anume Campeanu anunta autoritatile ca "in sectoarele cheie ale Directiei Generale a Canalului si in conducerea santierului predominau elemente fost exploatatoare,sau cu munci de raspundere in fostul aparat de stat burghez.Din cei 7 ingineri sefi de santiere,numai unul este membru de partid"
Cele doua procese sau incheiat cu 3 executii si 22 de persoane condamnate la 500 de ani de inchisoare!
P.S. Am ramas cu un gust amar. Cand am coborat din sala de expozitie de la Casa Muresenilor si am iesit in Piata Sfatului m-am bucurat ca sala este totusi mai ferita ochilor.Intradevar este o expozitie cutremuratoare.
Dictatura a fost mult mai fascinanta decat democratia numai pentru marii scriitori.
Este bine sa ramana asa.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu