sâmbătă, 23 august 2014

Filipinezele, doicile preferate de românii. Povestea bonelor aduse din mijlocul Pacificului de Vest

Ami, cum e alintată Amelia, este ca o a doua mamă pentru copii actorului Dragoș Moștenescu. După cinci ani este un adevărat embru al familiei


Dacă la americani, bonele sunt, mai nou, hispanice, la noi istoria consemnează mai întâi guvernantele franțuzoaice și apoi nemțoaice, potrivit trend-ului vremurilor. De nouă ani, însă în loc de „I love you”, „ Je t’ aime” și „Ich liebe dich”, copiii românilor înstăriți spun: „Mahal kita!”. Adică, „Te iubesc” în filipineză.
 Veselie mare duminică după-amiază, la ora trei, la Biserica catolică Sacre Coeur, de lângă statuia Aviatorilor, din București.
Tocmai s-a terminat slujba specială ținută de părintele Eduard Giurgi pentru mica comunitate a bonelor, baby-sitterilor și house-keep-erilor filipinezi din Capitală. Mititele, măslinii și cu ochi oblici, filipinezele care au grijă de copiii și casele bucureștenilor înstăriți turuie cu gura până la urechi într-o păsărească de neînțeles, dar amuzantă pentru urechile românilor.
În America, dacă te respecți, personalul din casă, inclusiv celebrele „nanny”, este hispanic, cu predilecție emigranți din Mexic.           
[cititi articolul complet în Evenimentul Zilei]

Niciun comentariu: