duminică, 30 noiembrie 2014

O.Henry Doi domni in Ziua Recunostintei





E ziua noastra.Exista o zi cand noi toti,americanii care nu singuri ne-am ridicat in viata,mergem la casa din batrani sa mancam saleratus (biscuiti sarati) si sa ne minunam cum vechea pompa apare mai aproape de poarta decat ne parea inainte.Blagosloviti aceasta zi!Presedintele Roosevelt ne-o da.Auzim ceva discutii despre puritani dar nu prea ne amintim cine erau.Pariem ca i-am lua la goana cu ciomagul daca ar incerca sa debarce din nou. Stancile de la Plymouth?Bine,asta suna mai familiar...

Marele oras de la est de mlastinile cu afine (New York), a creat de Ziua Recunostintei o institutie.Ultima joi din noiembrie este singura zi a anului care recunoaste partea Americii care se intinde dincolo de lacuri.Este singura zi pur americana. Da,e o zi de sarbatoare exclusiv americana.

Si acum sa va spun povestea menita sa va convinga ca noi avem de partea asta a Oceanului traditii care se invechesc mult mai repede decat cele ale Angliei-datorita vitezei si spiritului nostru de intreprindere.

Stuffy Pete se aseza pe banca a treia,la dreapta cum intri in Union Square dinspre rasarit,pe aleea de peste drum de fantana. Timp de noua ani in sir,in fiecare zi a Zilei Recunostintei,el a ocupat acest loc la orele unu fix...

Cert este ca lui Pete nu-i era foame.El sosise tocmai de la un ospat care-i mai lasase din puteri numai cat sa poata respira si merge pe picioare...

...Nu se asteptase la masa asta. Trecuse pe langa o cladire impunatoare de caramida rosie,nu departe de Fifth Avenue,in care locuiau doua doamne batrane dintr-o veche familie,respectoase de traditii....Unul din obiceiurile lor traditionale era sa posteze un servitor la usa din dos cu ordinul de a primi pe primul drumet infometat care ar fi trecut pe acolo dupa ora 12,si sa-i dea de mancare pana n-o mai putea infuleca nimic. Se intampla ca Stuffy Pete trecu pe acolo in drumul lui spre parc; majordomii il luara in primire si respectara obiceiul castelului.

...Batranul Domn traversa Fourth Avenue spre banca lui.

De noua ani de zile,in fiecare zi a Zilei Recunostintei Batranul Domn venea acolo si-l gasea pe Stuffy Pete pe banca.Din acest fapt, Batranul Domn incerca sa faca o traditie. In zilele Recunostintei,el l-a gasit de fiecare data pe Stuffy acolo si l-a condus la un restaurant,avand grija sa-l sileasca a manca feluri multe. In Anglia,unii fac acest lucru in mod aproape automat.Dar America e o tara tanara si noua ani nu-s de lepadat Batranul Domn era un patriot american si se considera un pioner al traditiei americane.Ca sa devenim interesanti trebuie sa continuam a face un lucru multa vreme fara sa-l lasam sa ne scape din mana.Ceva cam asa cum ai strange monedele de zece centi saptamanal in asigurarile industriale. Sau cum ai matura strazile.

Batranul Domn se misca drept si falnic spre institutia pe care o cultiva.

In adevar,hranirea anuala a lui Stuffy Pete nu constituia de loc un obicei tinand de traditia nationala,asa cum ar fi Magna Charta sau cum era gemul la micul dejun in Anglia.Dar era un pas. Era ceva aproape feudal.Se dovedea cel putin ca un obicei nu era imposibil de mentinut la New Y...hm! in America...

-Buna dimineata,spusese Batranul Domn. Imi pare bine sa constat ca vicisitudinile anului care a trecut v-au crutat,asa ca va puteti misca sanatos in lumea asta frumoasa.Numai pentru binecuvantarea asta si Ziua Recunostintei era binevenita pentru fiecare dintre noi.Daca mergi cu mine,omule,am sa-ti ofer o masa care-ti va pune in armonie fiinta fizica cu cea spirituala.

Asa se exprima Batranul Domn de fiecare data. Asta,in fiecare Zi a Recunostintei timp de noua ani.Insasi cuvintele lui devenisera un fel de institutie.Nimic nu poate fi comparat cu ele decat Declaratia de Independenta.La inceput, acestea rasunau ca o muzica in urechile lui Stuffy...

...Batranul Domn il conducea pe protejatul sau in fiecare an spre sud,catre un restaurant,la masa la care-i oferea intoteuna ospatul. Fura imediat recunoscuti.

-Iata,vine momaia aia batrana care intotdeuna de Ziua Recunostintei se grozaveste cu nenorocitul ala,spuse un chelner...

La capatul unei ore,Stuffy se rezema de scaun,ca dupa o batalie castigata.

-Va multumesc mult,domnule,pufai el ca o teava de abur sparta,multumesc mult pentru ospatul pe care mi l-ati oferit din toata inima.

...Se despartira la usa ca in fiecare an,Batranul Domn luind-o spre sud,Stuffy spre nord.

Dupa primul colt,Stuffy se intoarse si statu un minut.Apoi paru ca-si sufla cat colo zdrentele ca si cucuvelele care-si sufla penele si se prabusi pe trotuar ca un cal lovit de insolatie.

Cand sosi ambulanta,tanarul chirurg si soferul blestemara printre dinti greutatea individului...

...Dupa o ora se trezira cu o alta ambulanta care-l aduse si pe Batranul Domn.Il intinsera pe un pat si mormaira ceva despre apendicita,ceea ce li se paruse la prima vedere,un diagnostic corespunzator.

Dar curand,unul din doctorii tineri,intalnind pe una din surorile medicale ai carei ochi ii placeau,se opri si intra in vorba cu ea despre diverse cazuri.

-Uite,de pilda,batranelul acela simpatic de colo,n-ai zice,dar e un caz tipic de inanitie.Presupun ca e dintr-un neam vechi si mandru.A declarat ca n-a mancat nimic de nu stiu cate zile.

1907


"William Sydney Porter (cunoscut după numele de autor O. Henry) (n. 11 septembrie 1862, Greensboro, North Carolina - d. 5 iunie 1910 New York City) a fost un scriitor american.

O. Henry a fost fiul unui medic, de la vârsta de 16 ani a avut diferite ocupații ca vânzător, cowboy, funcționar la bancă. Fiind acuzat de fraudă fuge în Honduras, fiindu-i soția bolnavă va veni înapoi în SUA, unde va fi mai mulți ani în pușcăria din statul Ohio. Ieșit din închisoare la data de 24 iulie 1901 va începe cariera de jurnalist la „Houston Post” după un timp va înceta activitatea ca jurnalist fiind unul dintre scriitorii cei mai bine plătiți din SUA. El scrie sub pseudonimul „O. Henry” nume care l-a găsit în timpul când era în detenție în „Manualul ajutorului de farmacist”.

Sursa:Wikipedia

VIDEO:Martin S. Martin. Thanksgiving Day
Publicat pe 28 nov. 2014
Dialogul cu tema „Despre America, fără prejudecăţi” l-a avut ca invitat pe doctorul Martin S. Martin. Martin S. Martin este autorul cărţii America povestită unui prieten din România (Humanitas, 2012) MARTIN S. MARTIN (numele oficial, începând din 1990, al lui Martin Ştefan Constantinescu) s-a născut la 28 septembrie 1942 la Bucureşti.

Niciun comentariu: