sâmbătă, 10 ianuarie 2015

„O scrisoare pierdută“ la Iaşi detonează bomba teatrului copy-paste. Cum funcţionează cooperativa directorilor-regizori, care stoarce milioane de la stat

„O scrisoare pierdută“ la Iaşi detonează bomba teatrului copy-paste. Cum funcţionează cooperativa directorilor-regizori, care stoarce milioane de la stat
Mircea Cornişteanu şi Cristian Hadji-Culea, directorii teatrelor de stat din Craiova şi Iaşi
 
Adevarul [9/01/2015]
Mai mulţi critici de teatru importanţi din România s-au raliat în cronici extrem de dure referitoare la punerea în scenă la Teatrul Naţional din Iaşi a piesei "O scrisoare pierdută". Producţia, considerată foarte slabă din punct de vedere artistic, ascunde înţelegeri financiare de culise de ordinul a zeci de mii de euro.
 Directorul Teatrului Naţional "Marin Sorescu" din Craiova, Mircea Cornişteanu, este regizorul spectacolului "O scrisoare pierdută", prezentat aseară, 8 ianuarie, la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi. Criticii de teatru din capitala Moldovei au primit piesa de teatru cu revoltă, comentând extrem de dur. 
Potrivit acestora, piesa mediatizată la Iaşi drept premieră este, de fapt, identică cu cea pusă în scenă de acelaşi regizor la Craiova şi Teatrul Odeon din Bucureşti în urmă cu doi ani. În plus, spectacolul ar fi un eşec din punct de vedere regizoral.
"Eşti regizor, un spectacol ţi-a ieşit prost, o spune feedback-ul critic răspicat, iar tu te duci într-un alt teatru şi-l faci din nou, copy-paste. Evident, n-are cum să fie mai reuşit. Şi de-ar fi fost, în lumi în care verticalitatea profesională mai există, un artist care se respectă nu reşapează versiuni scenice. De ce faci asta? Pentru că nu mai ai inspiraţie! Pentru bani obţinuti uşor! Pentru că nu-ţi pasă de drepturile de autor! Pentru că directorul teatrului ţi-e vechi prieten şi o să-l inviţi la rându-ţi pentru o colaborare! Ca să facă şi el nişte bani", a scris, pe contul personal de Facebook, criticul de teatru ieşean Oltiţa Cîntec.face referire in finalul comentariului la directorul Teatrului National din Iasi , Cristian Hadji-Culea, ginerele actorului Radu Beligan. Faptul că Hadji-Culea, la rândul lui director-regizor, ar urma să fie invitat să joace pe scena teatrului din Craiova este prognozat şi de Călin Ciobotari, un alt critic de teatru important din Iaşi. "Cornişteanu şi-a luat banii, Cristian Hadji-Culea va monta la Craiova (unde dl Cornişteanu este director), iar principiile cooperativiste vor funcţiona la fel de impecabil ca principiile politice ale lui Caţavencu, Farfuridi şi Brânzovenescu! Premiera a ieşit, contabilitatea respiră adânc, uşurată şi nu prea, de vreme ce pe afiş şi în caietul de sală spectacolul e trecut ca făcând parte din stagiunea 2013-2014; Hadji-Culea se întreabă cât să ceară când va monta la Craiova, iar actorii ieşeni se uită zăpăciţi unul la celălalt, spunându-şi cam ca în Caragiale: «Trădare, trădare, dar s-o ştim şi noi!»", scrie Călin Ciobotari (foto dreapta) într-un comentariu postat pe blogul jurnalvirtual.ro.
Atât directorul Teatrului Naţional Iaşi, cât şi directorul financiar al instituţiei, nu au răspuns apelurilor telefonice pentru a comenta dezvăluirile făcute de către cei doi critici de teatru.
Mircea Cornişteanu, pe de altă parte, explică ce este, în viziunea dumnealui, conceptul de "premieră": "Sunt nişte constatări ale lor (n.r. - ale criticilor de teatru), nu le consider acuzaţii. A face acelaşi spectacol în mai multe teatre de către un regizor va însemna fără îndoială o variantă diferită din moment ce este alt spaţiu. Scena Teatrului Naţional din Iaşi este mult diferită faţă de cea de la Craiova, trupa este alta, deci copy-paste nu se poate face".
Un alt critic de teatru important din România, Miruna Runcan, de la Cluj, a comentat la fel de tranşant în legătură cu dezvăluirile omologilor de la Iaşi:
"E o practică ce durează de decenii. Există o întreagă reţea industrială (mai puţin vizibilă - la suprafaţă - însă, în România) de replicat spectacole de către regizori&scenografi. De cele mai multe ori, spectacolele se exportă (more or less integral) dintr-o ţară într-alta, apoi în alta, apoi în alta. La noi, fenomenul nu-i aşa de vizibil între teatre, în schimb e la mare preţ schimbul în reţea: «Eu la tine / tu la mine». Nu contează dacă spectacolul îi trebuie cuiva, nu contează specificul publicului local, programul repertorial etc. Cum se zice în jurnalismul de investigaţie: «Just follow the money!». Însă nimeni nu doreşte să ridice capacul de pe cutiuţa aia în care speranţa iese ultima", a comentat Miruna Runcan la postarea făcută la acest subiect de către Călin Ciobotari.
Criticii români spun că realitatea dovedeşte că majoritatea pieselor puse în scenă la cele şapte teatre naţionale din România aparţin directorilor invitaţi de la alte teatre naţionale din România.
Exemplul de moment este cel al regizorului Cristian Hadji-Culea, invitat să monteze la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov.
Aceasta după ce, în aprilie 2014, se anunţa că "la invitaţia Teatrului Naţional din Iaşi, regizorul Claudiu Goga (n.r. - directorul Teatrului Naţional din Braşov) revine pentru a pune în scenă spectacolul Acasă, în miezul verii, de Tracy Letts". Mai fusese invitat şi în 2007.

[cititi articolul complet în Adevarul]

Niciun comentariu: