vineri, 6 februarie 2015

Cultura.Mircea Diaconu: Nu sunt deloc un om slab. Folosesc modestia ca arma



Mircea Diaconu se alinta spunand despre sine ca este un om banal. Un om ca tine, ca mine. Si un provincial, a carui actorie “nu e de Bucuresti”. Probabil ca actoria sa nu-i de nicaieri, ci e doar a lui, caci nu se aseamana cu nici unul dintre artistii scenei romanesti. Fostul director al Teatrului Nottara si actorul care a marcat o generatie prin cele aproape 50 de filme in care a jucat, este un om deschis si lipsit de aroganta cu care ne-ar putea privi de la inaltimea artei sale. Un om de-un banal cu totul iesit din comun.
Marea Dragoste / Tango: Domnule Diaconu, care va este cel mai drag personaj de film pe care l-ati jucat pana acum?
 
Mircea Diaconu: Nu pot sa spun despre nici unul dintre personajele mele de film sau de teatru ca e “cel mai” de suflet, pentru ca daca nu le-as fi iubit, nu le-as fi facut. Sau, chiar daca am fost vreodata obligat, salarial sau profesional, sa fac cate un personaj poate chiar impotriva vointei mele, a trebuit sa-l iubesc. Sa-mi impun sa-l iubesc sau sa-i caut partea buna, partea care m-a interesat, m-a sensibilizat. Si atunci, toate personajele mele sunt egale. E ca si cum as fi silit sa raspund pe care dintre copiii mei il iubesc mai mult. Imi iubesc, deci, toate rolurile, deopotriva. Sigur, am un raport special, diferit, cu fiecare dintre ele pentru ca unele pe care le-am considerat, in timp ce le faceam, interesante sau de performanta, poate nu s-au dovedit a fi asa dupa ce le-am terminat. Iar altele, care mi s-au parut diurne sau pur profesionale, au ramas in constiinta publica incredibil si nejustificat, intr-un fel. La toate tin si in toate e ceva din mine, deci cum sa ma reneg?
 
Marea Dragoste / Tango: Exista un rol pe care l-ati visat si nu l-ati facut niciodata?
 
Mircea Diaconu: Nu. Nu exista nici un rol pe care l-am visat si nu l-am facut, asa cum nu exista nici un rol pe care l-am visat si l-am facut. Si in general acest lucru ma enerveaza pentru ca eu asa inteleg meseria asta: hotararea pe baza careia tu ajungi sa faci un rol sau altul este un act artistic asumat unitar de regizor, deci nu de mine. Pentru ca eu joc personajul acela in contextul intregii distributii, nu singur, ci in lumina - sa spuneam asa, desi suna ca dracu, vorba lui Roman - conceptiei regizorale asumate de el. Deci eu ma supun unui intreg estetic, fiind parte din el. Si atunci, cum sa spun eu, ca actor, ca eu sunt cel mai potrivit din lume ca sa joc nu stiu ce personaj. E aiurea. E contra sistemului. Este vorba despre o arta colectiva, chiar daca ne raman in cap actorii. Actorul e partea, intregul e spectacolul. De aceea, eu ma supun sistemului acestuia de lucru si nici nu-mi trece prin cap sa visez ceva. Va pot spune ceva amuzant: teoretic, astazi sau acum 10 ani cu atat mai mult, eram poate cel mai potrivit din Romania sa joc Spirache Necsulescu din Titanic Vals. Cand s-a montat Titanic Vals in teatrul pe care eu il conduc, eram director si atunci nu eram cel mai potrivit din acest punct de vedere, asa ca a jucat altcineva si a iesit stralucit rolul. Mai tarziu, cand am devenit eu potrivit, n-am mai putut sa joc din diverse motive tehnice. Dar s-a intamplat ceva absolut ciudat: il joc in viata! Simt asta de-o vreme, mai ales din clipa in care am intrat in politica (n.r. Mircea Diaconu este si senator PNL de Arges). Am intrat razand, am intrat, in capul meu cel putin, ca Spirache Necsulescu, pe tipatul “fratilor, nu ma alegeti!”. Am doi ani de cand sunt in Parlament si am acelasi zambet cu care am intrat. Ma simt in continuare Spirache Necsulescu. Iata cum s-a intamplat, accidental, sa-mi doresc sa fac un personaj si sa ma intalnesc cu el in viata reala. Idealul acelui personaj sunt nepotii, fluturii, albinele, sanatatea, buna intelegere, exact ce-mi doresc si eu. In fond, sunt un om din provincie. De profesie sunt provincial. Si actoria ...
citeste mai departe

Sursa:Revista Tango

VIDEO:Secventa din filmul Filantropica:Mircea Diaconu alaturi de Gheorghe Dinica
Sursa:bogdicinefilul
Publicat la 6 feb 2009

Niciun comentariu: