luni, 14 martie 2016

Adrian Cioroianu: Despre câţi au concurat pentru ca dvs. să mergeţi vara pe litoral (Geopolitică aplicată, ep. 06)

 
     Acest text încearcă să argumenteze de ce hărţile trebuie citite, nu doar privite, iar această nevoie de lectură nu ţine de o epocă anume. De la Mircea cel Bătrân (şi cu mult înainte de el) şi până la Angela Merkel sau până la „Statul Islamic” de azi, hărţile sunt, în fapt, materializări ale puterii. Oricât ar părea de banal, adevărul acesta este: cine deţine puterea trasează (şi) graniţele.
     Spre finalul acestor rânduri vom ajunge la mare, pe litoralul Mării Negre. Dar, până atunci, să zăbovim puţin în alte spaţii. La ora la care scriu, printre titlurile actualităţii se află două anume:
     i) în Siria, relativul armistiţiu convenit prin presiunile SUA şi Rusiei pare a funcţiona, chiar dacă mai au loc încălcări locale ale încetării focului. Există cel puţin două explicaţii pentru acest respect al armistiţiului (şi cele două nu se exclud): fie luptătorii, ai puterii şi ai opoziţiei deopotrivă, sunt extenuaţi după cinci ani de conflict sângeros, fie acest relativ calm este semnul că fiecare dintre cele două tabere principale depinde mai mult decât credem de americani, respectiv ruşi. Repet, totul este relativ acolo: în momentul în care o tabără se va considera în avantaj, luptele se vor relua. Dar eu vă propun o interpretare conexă: tocmai faptul că o încetare a focului s-a putut realiza fără a fi soluţionată problema de fond (adică: un viitor fără Başar Al Assad, cum vor SUA & Occidentul, sau cu Başar, cum încă vrea Rusia[1]) este semnul că este foarte posibil ca viitoarele graniţe ale Siriei să nu mai semene cu cele de azi.
     ii) în Germania, azi, au loc alegeri în trei landuri ale federaţiei – primele din şirul alegerilor din acest an. Sunt primele alegeri de după izbucnirea crizei refugiaţilor. Angela Merkel a rămas consecventă cu ea însăşi, chiar dacă datele problemei s-au schimbat mult în ultimul an: Austria şi-a închis graniţele, la fel au făcut şi unele state de pe ruta balcanică etc. În acest caz, apare întrebarea: este bine să rămâi consecvent (precum cancelara Germaniei) atunci când datele realităţii se schimbă? În Istorie există antecedente şi pentru “da”, şi pentru “nu”. În cazul dnei Merkel (şi al partidului CDU din care face parte), răspunsul va veni în cursul alegerilor din acest an. Alternativa pentru Germania (AfD), partidul de dreapta populist şi eurosceptic care a luat naştere în februarie 2013 (!), pare a fi crescut în ultimul an cât altele în şapte ‒ cum se spune. Şi nu e întâmplător că rezultatele sale locale au fost constant mai bune în Estul Germaniei (sau fosta RDG, dacă vreţi) – acolo unde şi scepticismul faţă de refugiaţi este mai mare (vezi mişcarea Pegida, centrată la Dresda etc.). Graniţele, chiar şi fostele graniţe în acest caz, încă mai contează şi încă mai produc ecouri.

     1. Graniţe impuse, graniţe răzbunate

     Citeste mai mult: Adrian Cioroianu: Despre câţi au concurat pentru ca dvs. să mergeţi vara pe litoral (Geopolitică aplicată, ep.06) 
(foto: Agerpres).
 
Sursa:Mangalia News
Data:13.03.2016

Niciun comentariu: