marți, 28 august 2012
Antologia romanului romanesc:"Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu
LA PIATRA CRAIULUI, ÎN MUNTE
În primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, întâiadata concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitala, la fortificarea vaii Prahovei, între Busteni siPredeal.
Niste santulete ca pentru scurgere de apa, acoperite ici si colo cu ramuri si frunzis, întarite cu pamânt ca de un latde mâna, erau botezate de noi transee si aparau un front devreo zece kilometri.În fata lor, câteva dreptunghiuri de retele si "gropi de lup" erau menite sa sporeasca fortificatiile noastre. Toate capetele acestea de transee, risipite ici-colo, supraveghind soseaua (?)de pe boturi de deal, nu faceau, puse cap la cap, un kilometru.
Zece porci tiganesti, cu boturi puternice, ar fi râmat, într-o jumatate de zi, toate întariturile de pe valea Prahovei, cu retele de sârma si cu "gropi de lup" cu tot. (Gropile astea de lup erau niste gropi cât cele pe care le fac, jucându-se, copiii în nisip, iar în fund aveau batut câte un mic tarus, ascutit apoi ca o teapa în sus.)
Dupa socotelile Marelui stat-major român din 1916 -adica din timpul bataliei de la Verdun - dusmanul care venea la atac avea sa calce, din nebagare de seama, în aceste gropi sisa se împunga în tepi, fie în talpa, fie în spate.
Despre "valea fortificata" a Prahovei vorbea cu respect toata tara:Parlamentul, partidele politice si presa.
Ca sa nu poata fi vazute din tren aceste realizari misterioase, vagoanele nu circulau decât cu perdelele trase, sau, daca nu erau perdele,cu geamurile mânjite cu vopsea alba, iar de la Sinaia, pe fiecare culoar, erau santinele cu baioneta la arma.
La 10 mai, în acelasi an, eram mutat în regimentul XX, care, de un an si mai bine, se gasea pe frontiera, deasupra Dâmbovicioarei în munti, tot pentru acoperire si fortificatii. Aci, aceeasi gluma:câteva sute de metri de transee-jucarii erau menite sa ilustreze principiile tactice ale armatei române de neînvins.
Frontul de acoperire al batalionului nostru se întindea pe vreo zece-cincisprezece kilometri de frontiera, catre vama Giuvala îndreapta, iar spre stânga pâna la domul alb, de piatra, al culmii Piatra Craiului.
Noi "fortificasem" însa, cu trei sute de metri de transee, ca mai sus, dar fara gropi de lup, numai batatura de iarba verde dintre casuta care ne slujea de popota si casuta unde locuia comandantul de batalion. Fireste ca daca vreun nefericit s-ar fi ratacit pe aci "sa vada" întariturile noastre, ar fi fost arestat si probabil executat ca un spion.
În realitate, vremea se trecea cu instructie într-o poiana mai marisoara, cu asalturi eroice, care nu erau departe de jocurile de copii din mahalaua Oborului, când ne împarteam în românisi turci, si navaleam urlând unii într-altii.
Stiu bine ca în acest timp se dadeau asigurari în Parlamentul tarii ca "suntem bine pregatiti", ca în doi ani de neutralitate "armamentul a fost pusla punct", iar anumite persoane îsi luau raspunderea afirmarii ca suntem gata "pâna la ultimul nasture, pâna la ultimul cartus", iar cu stiinta luptei pâna la cucerirea oricarei pozitii, fie ea socotita ca inexpugnabila.
(Inceputul romanului "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu)
VIDEO:Ultima noapte de dragoste part6
Încărcat de InnerAnca în data de 07.04.2010