luni, 27 ianuarie 2014
112? IA-ŢI GÂNDUL….
Romania Libera [26/01/2014]
Nu mai miră pe nimeni faptul că pentru a afla ce se petrece în Munţii Apuseni trebuie să citeşti presa americană. E mult timp de când, din cauza acaparării presei de către diverşi moguli (de la Sorin Ovidiu Vîntu la Dan Voiculescu), a mizeriei relative în care trăiesc jurnaliştii – şi deci a vulnerabilităţii lor la „cointeresare materială“ şi promovare în carieră –, preocuparea multor angajaţi de presă a devenit punerea fidelă şi promptă în act a intereselor de casă ale şefului.
La aceasta se adaugă şi o pregătire nu neapărat strălucită a unora dintre cei din breasla media, lucru care se citeşte în vocabular, în distribuirea semnelor de punctuaţie, ba chiar şi în capacitatea de a sintetiza informaţia obţinută. Ceea ce nu prea găseşte cititorul în presa internă este însă combinaţia dintre informaţia relevantă, formularea sintetică, plastică şi corectă şi surprinderea, acolo unde este cazul, a unor stări de spirit mai largi.
Accidentul aviatic soldat cu doi morţi şi mai mulţi răniţi s-a dovedit relevant pentru observarea realităţilor româneşti actuale din mai multe puncte de vedere. Întâi şi întâi, pentru incapacitatea Guvernului şi a instituţiilor din subordine de a se concerta şi de a acţiona eficient (adică bine şi cu rapiditate). După cum s-a vădit şi în alte domenii – de pildă, în cel economic –, pornind de la experienţa guvernamentală românească, se poate formula o nouă definiţie pe seama cabinetului; una care se aplică însă numai ţărişoarei noastre. Conform acesteia, guvern ar trebui să se cheme adunătura demnitarilor care vorbesc în loc să facă, pozează în loc să acţioneze, iar dacă, totuşi, n-au încotro, fac ezitant, eronat, cu daune zdravene, fiind mai preocupaţi să şteargă urmele zăpăcelii şi să arunce responsabilitatea în cârca altora.
Apar, în aceeaşi ordine de idei, şi alte elemente ce fac mai inteligibilă conexiunea bizară care adună pe bani publici. De pildă, după cum frazează presa americană, priorităţile guvernului democrat al României se referă la faptul că „mulţi au considerat că Guvernul nu a fost în stare să strângă echipamente de localizare, dar este dispus să investească în tehnică de supraveghere“. Ca unul trăitor pe aceste meleaguri, mi-aş permite, totuşi, o corecţie. Cabinetul ar fi în stare, sunt convins, să procure şi să folosească echipamentele de localizare necesare dacă – şi numai dacă – ar fi interesat de aşa ceva. Cum ele nu pot însă folosi decât pentru salvarea cetăţenilor, pe când el, Guvernul, este mai interesat, pentru scopuri uşor de ghicit, de tehnica de supraveghere cea mai performantă, şi deci mai costisitoare, de ce ar face-o?! Îi serveşte cumva pentru scopurile controlului şi asigurării succeselor împotriva adversarilor politici ori a părţii active şi nemulţumite din societatea civilă? Aş! Atunci?!
[cititi articolul complet în Romania Libera]