joi, 5 noiembrie 2026
miercuri, 4 noiembrie 2026
Traian Băsescu împlinește 75 de ani. Cariera și momentele memorabile din viața fostului președinte al României VIDEO
Traian Băsescu, unul dintre cei mai influenți și controversați oameni politici ai României postdecembriste, împlinește miercuri, 4 noiembrie, vârsta de 75 de ani...
Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Traian Băsescu împlinește 75 de ani. Cariera și momentele memorabile din viața fostului președinte al României VIDEO
Data: 4 noiembrie 2026
4 noiembrie 2025 Acum 1 an pe blog
marți, 4 noiembrie 2025
4 octombrie 2025 Acum 1 lună pe blog
sâmbătă, 4 octombrie 2025
31 iulie 2025 De pe blog
, 31 iulie 2025
La mulți ani, Horațiu Mălăele! Povestea unui geniu care s-a născut ”cu toate componentele unui eșec”
Pe 1 august — sau, mai corect spus, pe 31 iulie, dacă îl întrebi chiar pe el — Horațiu Mălăele împlinește 73 de ani. Actor, regizor, caricaturist, scriitor și, mai presus de toate, spirit liber și inconfundabil, Mălăele este un nume care a cucerit scena artistică românească nu prin conformism, ci prin genialitate....citește mai departe
Sursa: MONEY
Data: 31 iulie 2025
4 noiembrie 2025 Acum 1 an pe blog
marți, 4 noiembrie 2025
4 octombrie 2025 Acum 1 lună pe blog
sâmbătă, 4 octombrie 2025
31 iulie 2025 De pe blog
, 31 iulie 2025
La mulți ani, Horatiu Malaele!
miercuri, 31 iulie 2024
31 iulie 2023 Acum 1 an pe blog
luni, 31 iulie 2023
28 martie 2015 De pe blog : Brasovul vazut din telecabina de pe Tâmpa
sâmbătă, 28 martie 2015
Funny pe net ! Un mare actor roman: Horatiu Malaele
Horațiu-Valentin Mălăele este un actor, regizor, caricaturist și scriitor român.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, clasa profesor Octavian Cotescu.
Roluri în piese de teatru
Studioul Casandra
Fadinard, Pălăria florentină de Eugene Labiche, regia Ovidiu Schumacher, 1974
Un hoț, Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia Octavian Cotescu, 1974
Bota, Procese de Alexandru Voitin, regia Octavian Cotescu, 1974
Tartaglia, Regele Cerb de Carlo Cozzi, regia Bogdan Berciu, 1975...
Citeste mai departe pe Wikipedia
VIDEO:
Septembrie - 1978,(film)- regia: Timotei Ursu, distributie: Anda Onesa, Geo Costiniu, Stefan Banica, Stefan Mihailescu-Braila, Jean Constantin, Horatiu Malaele
Septembrie - 1978,(film)- regia: Timotei Ursu, distributie: Anda Onesa, Geo Costiniu, Stefan Banica, Stefan Mihailescu-Braila, Jean Constantin, Horatiu Malaele
4 noiembrie 2025 Acum 1 an pe blog
arți, 4 noiembrie 2025
4 octombrie 2025 Acum 1 lună pe blog
sâmbătă, 4 octombrie 2025
O comoară veche de 300 de ani, scoasă la lumină în Florida: monede de aur și argint în valoare de un milion de dolari
...Legenda naufragiului din 1715
Naufragiul datează din 31 iulie 1715, când un uragan puternic a scufundat 11 nave spaniole încărcate cu aur, argint și bijuterii în valoare estimată la 400 de milioane de dolari...
Citeşte întreaga ştire: O comoară veche de 300 de ani, scoasă la lumină în Florida: monede de aur și argint în valoare de un milion de dolariSursa: Libertatea
Data: 4 octombrie 2025
marți, 3 noiembrie 2026
luni, 2 noiembrie 2026
duminică, 1 noiembrie 2026
10 iunie 2014 De pe blog
marți, 10 iunie 2014
Cum se fac bani din jucarii periculoase
Copiii români au jucării din China de zeci de milioane de euro. Invazia de produse contrafăcute sau de proastă calitate nu le face bine nici lor, nici statului. 90% dintre jucăriile din magazine vin din Asia, multe sunt periculoase, iar vînzătorii fac evaziune fiscală.
Românii au dat anul trecut peste 170 de milioane de euro pe jucării, jocuri şi console. Două treimi din piaţă înseamnă jucării clasice, din pluş sau plastic. Potrivit estimarilor, doar jumătate se vând legal.
„Un produs conform înseamnă că este vândut într-un spaţiu autorizat, într-un magazin autorizat, poartă o etichetă în limba română, are marcajele de securitate, mai ales marcajul CE şi, nu în ultimul rând, se eliberează bonul fiscal”, spune Sorin Mierlea, preşedinte Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.Părinţii cheltuie tot mai mulţi bani pentru a face bucurii copiilor, dar trebuie să fie atenţi ce jucării cumpără.
„Caut jucării care sunt testate înainte, mă uit mai ales să fie eco-friendly, să fie vopsele bune pentru copii”, spune un părinte.
În ţară există şi un laborator în care se testează jucăriile. Puţine ajung să fie însă verificate, iar controalele inspectorilor de la Protecţia Consumatorilor nu reuşesc să îi sperie pe vânzătorii necinstiţi.
„Există o diferenţă între piaţa din Vest şi cea din Est. O să găsim aceeaşi jucărie la calitate diferită, din păcate, şi la preţuri diferite”, spune Mihaela Nistor, managerul unui magazin online de jucării.
Sufocată de importuri, producţia locală de jucării îşi face loc cu greu pe rafturile magazinelor. Fabrica de păpuşi de la Arad, deschisă acum 65 de ani, a intrat în faliment anul trecut. Doar firmele mici, care produc pentru export păpuşi unicat sau din porţelan reuşesc să supravieţuiască.
Sursa:Digi24.ro
Data:9 iunie 2014
3.06.2026 De pe blog
miercuri, 3 iunie 2026
3 ianuarie 2026 Acum 5 luni pe blog
sâmbătă, 3 ianuarie 2026
18 mai 2025 De pe blog
duminică, 18 mai 2025
18 mai 2017 Acum 8 ani pe blog
18 mai 2017
Morometii=Sebarea scolara (cap XVI-XVII part 2)
Serbarea scolara
Copiii veneau în număr mare la
serbarea scolara, chiar dacă puţini primeau premii. Sosi şi Niculae, având pe cap pălăria şi la brâu cureaua lui taică-său. O fată văzu şi îl arătă cu degetul, dar celelalte îşi văzură de ale lor. Jucau şotronul şi era rândul chiar al Irinei Boţoghină, care îi plăcea lui. Niculae o urmări un timp cum sare, dar fiindcă nu îl băgă în seamă le strică jocul.
În faţa şcolii se ridica scena pentru serbarea scolara, iar mai departe băieţii jucau unii oina, alţii fotbal. Sosiră domnul învăţător Teodorescu cu doamna şi toţi copiii îi salutară cu drag.
În cancelarie, însă, învăţătorul fu întâmpinat cu strigăte de director, domnul Toderici. Era foarte furios, pentru că învăţătorul voia să-i lase fiul repetent. În faţa tuturor colegilor, directorul izbucni în cuvinte urâte şi ameninţări.
Soţia învăţătorului se înfurie şi ea şi, după ce îşi spuse revolta, apucă în mână călimara cea mare de pe masă şi o aruncă spre director. Nimeri însă portretul regelui Carol al II-lea şi îi sparse geamul, murdărindu-l cu cerneală. Teodorescu îşi scoase soţia din cancelarie. Cei rămaşi încercară să liniştească lucrurile, până sosi preotul şi spuse că serbarea scolara poate să înceapă, fiindcă se strânsese lumea.
După ce Niculae plecă , Moromete ieşi la drum. Vorbi cu unul, cu altul, până sosi Cocoşilă. Acesta îi spuse să meargă şi ei la serbarea şcolară şi porniră încet spre centrul comunei. Pe drum, vorbiră despre politică, despre legionarii care voiau să ia puterea. Poposiră puţin şi la cârciumă, apoi ajunseră la şcoală.
În faţa scenei fuseseră puse băncile din clase. În primele rânduri stăteau fruntaşii comunei: notarul, perceptorul, agentul fiscal, agronomul şi alţii, care cu soţia, care fără. În spatele lor băncile erau pline cu oameni. Cei care nu avuseseră loc stăteau în spatele acestora direct pe pământ.
Serbarea scolara începu cu o cuvântare a directorului, presărată cu drăcuieli, din care se înţeleseră clar două lucruri. Că e rău de aceia care nu au carte şi că nici jumătate din elevii înscrişi nu frecventaseră cursurile în acel an şcolar. Spuse situaţia pe clase, se uită în catalogul clasei a patra şi, văzând că fiul său fusese totuşi trecut de invăţătorul Teodorescu, îl lăudă pe acesta că adusese elevii la şcoală. Când termină, directorul coborî de pe scenă şi îl trase pe învăţător într-o clasă goală, unde îi ceru iertare.
* * *
Premiul întâi
Serbarea şcolară continuă. Începând cu clasa I, învăţătorii începură să strige copiii cu premiul întâi, doi şi trei. Când veni rândul clasei a patra, învăţătorul Teodorescu se urcă pe scenă şi le vorbi tuturor. Le spuse că sunt oameni care nu îşi trimit copiii la şcoală fiindcă nu au nici ei carte şi nu cunosc importanţa învăţăturii. Alţii nu au cu ce să-i îmbrace şi să le cumpere cărţi. Toţi trebuie să facă orice şi să-i trimită la şcoală, nu trebuie toţi elevii să ia premiul întâi, dar să ştie ceva carte. Cei care nu au pământ să-i trimită la şcoala de meserii, la Miroşi, ori la şcoala de ucenici de la Atelierele Griviţa din Bucureşti. Acolo vor sta gratuit la cămin, vor primi gratis mâncare şi haine, dimineaţa vor învăţa carte, iar după masă vor învăţa meserie. După patru ani vor fi angajaţi la uzină. Aşa că oamenii să-şi trimită copiii să facă măcar patru clase.
Oamenii l-au ascultat pe învăţător cu multă atenţie. El începu apoi să anunţe premiile. La fete, premiul întâi a fost luat de Irina Boţoghină. Fata recită o poezie, dar lumea nu prea o asculta, discuta cele spuse de învăţător înainte
Nici Moromete nu era atent, aşa că rămase uimit când îşi văzu băiatul pe scenă şi îl auzi pe învăţător că anunţă premiul întâi la băieţi, Niculae Moromete. Băiatul primi coroniţa şi câteva cărţi, apoi încercă şi el să spună o poezie. După ce recită câteva versuri începu să tremure şi se prinse de catedra de pe scenă.
Moromete înţelese şi se duse fuga la el. Îl luă de mână şi îl scoase din curtea şcolii, în timp ce Niculae îi spuse, clănţănind, că avea un acces de friguri, două zile îl lăsa şi a treia zi avea accesul. Moromete, care nu băgase în seamă faptul că Niculae suferea de friguri, îl duse spre casă. Pe la jumătatea drumului, băiatul se lăsă pe vine, clănţănind neîntrerupt, şi scăpând coroniţa şi cărţile de la premiul întâi pe jos.
Tatăl adună lucrurile copilului, ştergând fiecare carte de haine. Niculae încercă să se ridice, dar se agăţă de taică-său spunându-i că ameţeşte şi îi e tare frig. Moromete îl luă în braţe şi îl duse acasă. Ilinca întrebă ce s-a întâmplat, dar Moromete nu îi spuse că are un acces de friguri, ci că a luat premiul întâi.
Băiatul începu să aiureze. Ilinca aşternu o cergă pe prispă, îl ajută pe Niculae să se aşeze şi îl înveli. Moromete îi dădu fetei cărţile şi coroniţa, iar ea mai întrebă încă o dată dacă e adevărat, nevenindu-i să creadă că frate-său mai mic a luat premiul întâi.
Sursa:Lecturi cenzurate
Copiii veneau în număr mare la
serbarea scolara, chiar dacă puţini primeau premii. Sosi şi Niculae, având pe cap pălăria şi la brâu cureaua lui taică-său. O fată văzu şi îl arătă cu degetul, dar celelalte îşi văzură de ale lor. Jucau şotronul şi era rândul chiar al Irinei Boţoghină, care îi plăcea lui. Niculae o urmări un timp cum sare, dar fiindcă nu îl băgă în seamă le strică jocul.
În faţa şcolii se ridica scena pentru serbarea scolara, iar mai departe băieţii jucau unii oina, alţii fotbal. Sosiră domnul învăţător Teodorescu cu doamna şi toţi copiii îi salutară cu drag.
În cancelarie, însă, învăţătorul fu întâmpinat cu strigăte de director, domnul Toderici. Era foarte furios, pentru că învăţătorul voia să-i lase fiul repetent. În faţa tuturor colegilor, directorul izbucni în cuvinte urâte şi ameninţări.
Soţia învăţătorului se înfurie şi ea şi, după ce îşi spuse revolta, apucă în mână călimara cea mare de pe masă şi o aruncă spre director. Nimeri însă portretul regelui Carol al II-lea şi îi sparse geamul, murdărindu-l cu cerneală. Teodorescu îşi scoase soţia din cancelarie. Cei rămaşi încercară să liniştească lucrurile, până sosi preotul şi spuse că serbarea scolara poate să înceapă, fiindcă se strânsese lumea.
După ce Niculae plecă , Moromete ieşi la drum. Vorbi cu unul, cu altul, până sosi Cocoşilă. Acesta îi spuse să meargă şi ei la serbarea şcolară şi porniră încet spre centrul comunei. Pe drum, vorbiră despre politică, despre legionarii care voiau să ia puterea. Poposiră puţin şi la cârciumă, apoi ajunseră la şcoală.
În faţa scenei fuseseră puse băncile din clase. În primele rânduri stăteau fruntaşii comunei: notarul, perceptorul, agentul fiscal, agronomul şi alţii, care cu soţia, care fără. În spatele lor băncile erau pline cu oameni. Cei care nu avuseseră loc stăteau în spatele acestora direct pe pământ.
Serbarea scolara începu cu o cuvântare a directorului, presărată cu drăcuieli, din care se înţeleseră clar două lucruri. Că e rău de aceia care nu au carte şi că nici jumătate din elevii înscrişi nu frecventaseră cursurile în acel an şcolar. Spuse situaţia pe clase, se uită în catalogul clasei a patra şi, văzând că fiul său fusese totuşi trecut de invăţătorul Teodorescu, îl lăudă pe acesta că adusese elevii la şcoală. Când termină, directorul coborî de pe scenă şi îl trase pe învăţător într-o clasă goală, unde îi ceru iertare.
* * *
Premiul întâi
Serbarea şcolară continuă. Începând cu clasa I, învăţătorii începură să strige copiii cu premiul întâi, doi şi trei. Când veni rândul clasei a patra, învăţătorul Teodorescu se urcă pe scenă şi le vorbi tuturor. Le spuse că sunt oameni care nu îşi trimit copiii la şcoală fiindcă nu au nici ei carte şi nu cunosc importanţa învăţăturii. Alţii nu au cu ce să-i îmbrace şi să le cumpere cărţi. Toţi trebuie să facă orice şi să-i trimită la şcoală, nu trebuie toţi elevii să ia premiul întâi, dar să ştie ceva carte. Cei care nu au pământ să-i trimită la şcoala de meserii, la Miroşi, ori la şcoala de ucenici de la Atelierele Griviţa din Bucureşti. Acolo vor sta gratuit la cămin, vor primi gratis mâncare şi haine, dimineaţa vor învăţa carte, iar după masă vor învăţa meserie. După patru ani vor fi angajaţi la uzină. Aşa că oamenii să-şi trimită copiii să facă măcar patru clase.
Oamenii l-au ascultat pe învăţător cu multă atenţie. El începu apoi să anunţe premiile. La fete, premiul întâi a fost luat de Irina Boţoghină. Fata recită o poezie, dar lumea nu prea o asculta, discuta cele spuse de învăţător înainte
Nici Moromete nu era atent, aşa că rămase uimit când îşi văzu băiatul pe scenă şi îl auzi pe învăţător că anunţă premiul întâi la băieţi, Niculae Moromete. Băiatul primi coroniţa şi câteva cărţi, apoi încercă şi el să spună o poezie. După ce recită câteva versuri începu să tremure şi se prinse de catedra de pe scenă.
Moromete înţelese şi se duse fuga la el. Îl luă de mână şi îl scoase din curtea şcolii, în timp ce Niculae îi spuse, clănţănind, că avea un acces de friguri, două zile îl lăsa şi a treia zi avea accesul. Moromete, care nu băgase în seamă faptul că Niculae suferea de friguri, îl duse spre casă. Pe la jumătatea drumului, băiatul se lăsă pe vine, clănţănind neîntrerupt, şi scăpând coroniţa şi cărţile de la premiul întâi pe jos.
Tatăl adună lucrurile copilului, ştergând fiecare carte de haine. Niculae încercă să se ridice, dar se agăţă de taică-său spunându-i că ameţeşte şi îi e tare frig. Moromete îl luă în braţe şi îl duse acasă. Ilinca întrebă ce s-a întâmplat, dar Moromete nu îi spuse că are un acces de friguri, ci că a luat premiul întâi.
Băiatul începu să aiureze. Ilinca aşternu o cergă pe prispă, îl ajută pe Niculae să se aşeze şi îl înveli. Moromete îi dădu fetei cărţile şi coroniţa, iar ea mai întrebă încă o dată dacă e adevărat, nevenindu-i să creadă că frate-său mai mic a luat premiul întâi.
Sursa:Lecturi cenzurate
3.06.2026 De pe blog
miercuri, 3 iunie 2026
3 iunie 2021 Acum 5 ani pe blog
joi, 3 iunie 2021
3 mai 2021 Acum o lună, pe blog
Picnic la marginea drumului
Picnic la marginea drumului (rusă Пикник на обочине) este (o nuvelă și) un roman științifico-fantastic scris în 1971 de Arkadi și Boris Strugațki și publicat în 1972. Lucrarea a câștigat mai multe premii și a fost publicată de 55 de ori în 22 de țări.[1] Filmul Călăuza regizat de Andrei Tarkovski se bazează vag pe această operă, având un scenariu scris de frații Strugațki. Seria ucraineană de jocuri video S.T.A.L.K.E.R.: Shadow of Chernobyl este, de asemenea, vag bazată pe această lucrare.
Fundal
Cartea începe la cca. zece ani după ce, într-o perioadă scurtă de timp (aproximativ 12-24 de ore), ceva extraterestru (denumit de către oamenii de știință tereștri - Vizitatorii) a aterizat în șase locații diferite în jurul Pământului (numite Zone de Vizitare sau Zone de către oamenii de știință). Nicio ființă extraterestră (și niciun mijloc tehnologic de călătorie) n-a fost văzut vreodată, dar oamenii care locuiau în acele zone au observat explozii și zgomote puternice care au orbit o parte din oameni și a cauzat altora un fel de ciumă. Mai târziu, unele Zonele au fost etichetate de către oamenii de știință în funcție de efectele pe care Vizita le-a avut asupra populației. Cele șase teritorii (unele cu orașe populate) au devenit infestate cu un fenomen mortal și erau pline cu obiecte misterioase, cu proprietăți diferite, al căror scop inițial era de neînțeles oamenilor și atât de avansate încât păreau supranaturale. Fiecare zonă avea probabil câțiva kilometri pătrați ca mărime, cu clădiri abandonate, căi ferate și mașini, unele în descompunere lentă. Zonele vizitate au devenit zone extrem de mortale pentru toate formele de viață terestre, conținând anomalii spațiu-timp și fenomene aleatoare capabile să ucidă prin foc, trăsnet, gravitație sau alte moduri bizare. Legile cunoscute ale fizicii nu funcționau normal în Zone.
Coperta ediției în limba engleză
Armatele au înconjurat Zonele cu ordine stricte să aresteze sau să ucidă pe oricine încearcă să se strecoare în interiorul sau în afara Zonelor. Guvernele se temeau că unele artefacte găsite în interiorul zonelor ar avea putere suficientă să provoace o nouă plagă, să deterioreze permanent planeta sau chiar s-o distrugă definitiv. O nouă cultură apare la granița cu Zonele, oamenii cunoscuți sub numele de Călăuze care își riscau viața pentru a recupera ilegal din Zone artefacte extraterestre (artefacte numite swag) ca să le vândă pe sume mari de bani. Acest lucru era extrem de periculos, deoarece o mișcare greșită în interiorul Zonei ar putea fi mortală. Călăuzele lucrau doar în timpul nopții, deoarece Zona era observată atent în timpul zilei de soldați și de oameni de știință. Numai una dintre cele trei Călăuze a supraviețuit. Chiar dacă scopul inițial al artefactelor recuperate era de neînțeles, unele obiecte aveau proprietăți benefice. Un astfel de obiect benefic erau Bateriile un fel de (bastonașe negre rotunde) care produceau energie nelimitată și erau utilizate la vehiculele electrice. Alte artefacte erau mortale, de exemplu Lampa Morții care emitea raze ce distrugea toate formele de viață din jurul ei. Majoritatea artefactelor nu aveau vreo funcție cunoscută, fie pentru că erau stricate și aruncate de vizitatori la gunoi, fie pentru că scopul lor era prea avansat pentru a fi înțeles de către oamenii de știință. Cel mai dorit artefact era Globul de Aur, despre care se zvonea că avea puterea de a face orice dorință sa devina realitate, dar se găsea atât de adânc în interiorul Zonei și era înconjurată de o mulțime de capcane letale încât numai o singură Călăuză știa drumul către acest artefact.
Alegerea titlului
Numele romanului derivă dintr-o metaforă propusă de Dr. Valentin Pillman, care consideră că nu există nicio explicație rațională pentru Vizita extratereștrilor sau proprietățile misterioase ale Zonei ori pentru scopul artefactelor găsite acolo. În roman el compară Vizita cu „un picnic. Imaginează-ți o pădure, un drum de țară, o poieniță. Mașinile merg pe un drum de țară și ajung în poieniță, un grup de tineri ies afară cu sticle, coșuri cu mâncare, radiouri și aparate foto. Ei aprind focul, întind corturile, ascultă muzică. Dimineața, a doua zi, pleacă. Animalele, pasările, insectele, care toată noaptea au privit cu groază la tot ce s-a petrecut, ies din ascunzătorile lor. Și ce văd? Ulei scurs pe pământ, benzină vărsată, vechi bujii și filtre de ulei stricate aruncate în jurul lor... Cârpe, becuri arse și un breloc în formă de maimuță lăsat în urmă... Și, bineînțeles, mizerie ca de obicei - cotoare de mere, ambalaje de bomboane, rămășițele focului de tabăra, cutii, sticle, batista cuiva, briceagul cuiva, ziare rupte, monede, flori veștejite din alte poienițe...”. Animalele nervoase din această analogie sunt oamenii care au privit de mai departe Vizita extratereștrilor, descoperind în Zonă elemente și anomalii care sunt obișnuite pentru cei care le-au aruncat, dar de neînțeles sau mortale pentru cei care le găsesc.
Această explicație implică faptul că Vizitatorii posibil să nu fi observat sau n-au dat nicio atenție locuitorilor umani ai planetei în timpul Vizitei lor la fel cum și omul nu observă sau nu acordă atenție lăcustelor sau buburuzelor în timpul unui picnic. Artefactele din zone și fenomenele rămase în urma lor reprezintă doar gunoi, aruncat și uitat fără niciun plan intergalactic preconceput de a ajuta omenirea să evolueze sau să-i provoace daune. Există puține șanse ca Vizitatorii să se reîntoarcă, din moment ce pentru ei a fost doar o scurtă oprire din motive necunoscute în drumul spre destinația lor reală...citeste mai departe
Sursa: Wikipedia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)