În ziua de 31 Decembrie 2025, la ora 20:48:09 (ora locală a României), s-a produs în zona seismică Vrancea cutremur slab cu magnitudinea ml 3.8, la adâncimea de 140.0 km...
Theater Kanton Zurich a pus in scena,incepand cu data de 10 martie a.c. piesa de mare succes a dramaturgului Frarncis Veber care a avut succes si in Romania sub denumirea "Dineu cu prosti" Piesa a beneficiat de o transpunere cinematografica cu mare succes la public,primita laudativ de critica de specialitate: Le diner de cons (1998)
Sinopsis Le dîner de cons (1998)
Comediile cu personaje limitate intelectual reprezinta un generator infailibil de rasete copioase. Acest film, semnat Francis Veber, ilustreaza prin excelenta reteta acestui stil burlesc. Thierry Lhermitte il interpreteaza pe rafinatul si, in egala masura, infatuatul publicist de meserie si farseur prin vocatie Pierre Brochant. In fiecare joi, la ora cinei, acesta participa intr-o luxoasa locuinta la un bizar concurs ritualic la care sunt invitati toti prietenii sai excentrici.
Miza este foarte simpla, cel putin la prima vedere. Cine vine la cina insotit de cel mai idiot invitat care a calcat vreodata selecta casa castiga respectul tuturor mesenilor. Pierre da o lovitura colosala cand isi face aparitia cu Francois Pignon, un tip total rupt de lumea reala. El va deveni victima nevinovata a farselor elaborate si cinice ale lui Pierre si ale companionilor sai. In cele din urma, Francois isi va arata insa calitati pe care nimeni nu i le banuia...
Horaţiu Mălăele e François. François e artizan de poduri din beţe de chibrit, bărbat părăsit de nevastă şi prost cu spume. Actorul e ca o pastilă efervescentă zvârlită-n apă: aruncat pe scenă, sfârâie. Dacă după o gafă a lui François te aştepţi, din clipă-n clipă, să dea iar cu bâta-n baltă de mama focului, nu te înşeli. O s-o trântească mult, mult mai rău! Până când o să te doară pieptul de atâta râs. Însă pe fundul bălţii în care prostul loveşte, naiv şi sistematic totodată, cu bâta, se ascund profunzimi subtile, pe care bine-ar fi să nu le scapi din vedere. Nu că altminteri Dineul... n-ar fi delicios!
Condeiul lui Francis Veber trebuie că nici n-a scârţâit pe hârtie când a scris Dineu cu proşti: a uns-o de-a dreptul! Pentru că a ieşit o piesă... aproape comestibilă de savuroasă ce e! Consistenţă dramatică. Vivacitate. Alertă. Naturaleţe. Gaguri explozive. Comic jucăuş ca o spirală, scânteietor ca un artificiu. O partitură polifonică sclipitoare, un portativ care curge în cascade de râs. Piesa, scrisă de Veber în 1993, a fost ecranizată în regia autorului, cu titlul Le dîner de cons. Văzut de peste nouă milioane de francezi, filmul i-a atras autorului atât nominalizarea la premiul César pentru cel mai bun regizor, cât şi prestigiosul trofeu la categoria cel mai bun scenariu. În română, textul a fost tradus de Tudor Ţepeneag.
Peste fundaţiile scriptice bine legate vine, la Teatrul Naţional Bucureşti, în regia impecabilă a lui Ion Caramitru, suflul desăvârşit al unei distribuţii cum nu se putea mai nimerite: Horaţiu Mălăele în rolul prostului trist şi binevoitor; Şerban Ionescu, în rolul editorului versat; Medeea Marinescu, amanta beţivă şi isterică; Alexandru Bindea, portărelul mucalit, care tace şi face; Costina Ciuciulică, soţia delicată, discretă, dar puţin nefericită; Dorin Andone, un om de lume, degajat şi Alexandru Georgescu, un medic precaut şi categoric. Dintre ei, prostia aproape inocentă, dar teribilă, a lui François răsare senină, cu o graţie burlescă. Horaţiu Mălăele a pus carne cu o migală desăvârşită pe scheletul personajului lui Francis Veber, probabil cu aceeaşi scrupulozitate cu care François plămădea poduri din beţe de chibrit. Însă vâltoarea de situaţii în care dramaturgul îşi împinge personajele scoate la suprafaţă, cu umor dar şi cu profunzime, multe hoituri. Aşa încât, până la urmă, nu mai ştii care e prostul.
E vorba despre o joacă de oameni mari. Un grup de intelectuali, sastisiţi de viaţa pariziană, se ţine de şotii: în fiecare miercuri seară se întâlnesc pentru un dineu cu proşti. Adică fiecare dintre ei, după ce a scotocit după cel mai prost dintre proşti, după ce i-a întocmit cu meticulozitate dosarul, îşi aduce la întâlnirea simandicoasă exemplarul. Proştii, puşi faţă în faţă, sunt antrenaţi cu viclenie în discuţie, traşi de limbă, în fine - lăsaţi să se desfăşoare, pentru ca la finalul serii, prostul desăvârşit să primească trofeul meritat.
Schema e simplă. Acum, cine crede că mergând la piesă va asista la o atare cină delicioasă, uită că piesa de teatru, ca şi scenariul de film, nu se simte bine până când nu are o ruptură de nivel. De data aceasta, ruptura de nivel era cât pe ce să fie de coloană, pentru că editorul Pierre, în sufrageria căruia ne aflăm, suferă nitam-nisam o criză de sciatică. Rămâne încremenit. De şale. Şi în proiect. Pentru că miercurea asta n-o să mai fie niciun dineu! Recomandarea doctorului e mai degrabă o poruncă, iar Pierre, oblojit, îndoit, necăjit, nu poate decât să îl asculte. Dar ce te faci, că prostul lui de săptămâna aceasta e deja pe drum! Odată ajuns la reşedinţa editorului, gafele lui François curg şuvoi, cu inocenţa şi seninătatea autorului lor, provocând cele mai hilare, spumoase şi tragi-comice încurcături: nevasta pleacă de-acasă; încercările soţului de a o recupera sunt date de gol faţă de cel mai mare rival al său (şi presupus amant al delicatei doamne); amanta beţivă, isterică şi iubitoare de câini e dată în vileag; portărelul aterizează zgomotos fix în baia unde erau ascunse obiectele valoroase; se cade, (se) doare, se spumegă, se suferă, se ţipă, se gafează; se răstoarnă tot, de la vase până la situaţii, prietenii şi mariaje. Şi se râde cu sughiţuri.
Însă dincolo de tot amuzamentul, în comedie se înfige câte-o suliţă de tragic. În spatele prostului de menajerie de ascund drama, tristeţea. Astfel încât, după ce te-ai zguduit de râs o oră şi jumătate, te trec fiori pe şira spinării când François, care se prinde în final de schemă, rosteşte cu lacrimile-n gât şi cu un tragism de care nu l-ai crede în stare pe un gogoman ca el: "Să vă gândiţi de 1.000 de ori înainte să spuneţi despre cineva că este prost!" Lecţia adevărată o încasează tocmai cei care se credeau geniali: "De două ore primesc palmă după palmă. Aţi reuşit să-i răzbunaţi pe toţi proştii, de la toate dineurile, din toată lumea!" (Pierre Brochand)
Dineul cu proşti se dovedeşte a fi un joc mai periculos decât cel cu focul - e un joc cu sufletele oamenilor. Şi chiar dacă e mult mai interesant, după cum spune Brochand, decât dineurile cu urâte pe care le făcea doctorul în studenţie, cel din urmă are dreptate: "Cu urâtele nu rişti nimic!"
La mulți ani, Horațiu Mălăele! Povestea unui geniu care s-a născut ”cu toate componentele unui eșec”
Pe 1 august — sau, mai corect spus, pe 31 iulie, dacă îl întrebi chiar pe el — Horațiu Mălăele împlinește 73 de ani. Actor, regizor, caricaturist, scriitor și, mai presus de toate, spirit liber și inconfundabil, Mălăele este un nume care a cucerit scena artistică românească nu prin conformism, ci prin genialitate....citește mai departe
28 martie 2015 De pe blog : Brasovul vazut din telecabina de pe Tâmpa
sâmbătă, 28 martie 2015
Funny pe net ! Un mare actor roman: Horatiu Malaele
Horațiu-Valentin Mălăele este un actor, regizor, caricaturist și scriitor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, clasa profesor Octavian Cotescu.
Roluri în piese de teatru Studioul Casandra
Fadinard, Pălăria florentină de Eugene Labiche, regia Ovidiu Schumacher, 1974 Un hoț, Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia Octavian Cotescu, 1974 Bota, Procese de Alexandru Voitin, regia Octavian Cotescu, 1974 Tartaglia, Regele Cerb de Carlo Cozzi, regia Bogdan Berciu, 1975...
VIDEO: Septembrie - 1978,(film)- regia: Timotei Ursu, distributie: Anda Onesa, Geo Costiniu, Stefan Banica, Stefan Mihailescu-Braila, Jean Constantin, Horatiu Malaele
30 dec.2019 Acum un an,pe blog: Maiorul si moartea (1967)- Film românesc
Inspirat de o povestire dupa Ion Baiesu, Alexandru Boiangiu,regizeaza filmul politist ,,Maiorul si moartea,, Actiune este declansata de gasirea unui geamantan in care se afla cadavrul unei fetite si furtul a trei cutii dintr-un seif...citeste mai departe
Imagini cu telecabina de pe Monte Moro. Sursa foto: Macugnaga Monterosa via Instagram
Un accident grav a avut loc marți la telecabina Monte Moro din Macugnaga, în provincia Verbano-Cusio-Ossola din Italia. Potrivit primelor informații, cabina ar fi ajuns cu viteză prea mare la stația de sosire și s-a lovit de un zid, transmite Rainews.
50 de ani de la construirea drumului spre Poiana Brașov. Povestea acestei investiții
Anul acesta, în data de 19 decembrie 1964 , se vor împlini 50 de ani de când s-a inaugurat oficial drumul care face legătura între Brașov și Poiana Brașov. Lucrările au început în anul 1963 de către Întreprinderea de Construcții Transporturi Brașov. La nivelul anului 1960, stațiunea Poiana Brașov avea în principal o importanță locală și mai puțin una națională, dispunând de câteva hoteluri, vile și cabane, cu o capacitate de 900 de locuri. Potențialul zonei era corespunzător unei dezvoltări mai importante pentru recreere și sporturi de iarnă, prin amenajarea unui amplu domeniu schiabil dotat cu toate mijloacele de transport pe cablu, specifice și moderne (teleschi, telescaune, telegondole și telecabine), împreună cu o bogată și variată baza de cazare și alimentație publică pentru o capacitate de cca. 2.500 locuri, autoritățile de la acea vreme intenționând ca, într-un timp destul de scurt, Poiana Brașov să devină o importantă stațiune turistică de importanță internă și internațională. Pe această idee s-a conceput detaliul de sistematizare al stațiunii, elaborată de către DSAPC Brașov (șef de proiect arh. Cristescu Dan), în anul 1962.
Cum se ajunge pe vremuri în Poiana Brașov
Până în anul 1962, accesul rutier în stațiunea Poiana Brașov era asigurat de un drum cuprins între Piața Prund din Șchei și Cabana Capra Neagră, construit prin anii 1900 – 1902 pentru vehicule cu tracțiune animală și reamenajat în anul 1935 pentru circulația ocazională de autovehicule. Principalele caracteristici tehnice ale acestui drum erau: lungimea traseului- 7,2 kilometri, raza minima a curbelor – 10 m, numar de curbe /km- 23, declivitatea maxima- 16% – pe o lungime de 50% din lungimea drumului, lățimea platformei – 4,0 – 4,5 m, viteza maxima de circulatie – 10 – 15 km/h...citeste mai departe
VIDEO:Secventa din filmul"Dragoste la zero grade"(1964),film care evoca povestea de iubire a doi tineri aflati in staiunea Poiana Brasov.Nu intamplator filmul este realizat exact in anul in care a fost inugurat drumul Brasov-Poiana Brasov
Un accident a avut loc marți dimineață în Italia la telecabina Macugnaga, în zona montană „Pasul Moro” din regiunea Piemont, la o altitudine de aproape 2.800 de metri...
