24-05-1988.Raport al agentului Vasile Memoria catre forurile superioare.
In data de 23 -05-1988 avand ca misiune supravegherea Autorului Jurnalului,mai precis deplasarea lui la tara,respectiv la Craiova si mai departe cu masina, anexez la raport biletele de tren in vederea decontarii.
Mentionez ca Autorul Jurnalului a intrat in atentia noastra in urma participarii la evenimentele de la 15 noiembrie 87, ca element dusmanos oranduirii socialiste.Este suspectat in fabricarea si raspandirea unor manifeste care au aparut ulterior evenimentelor mentionate.
Am luat loc pe bancheta langa el.Cand isi ridicase ochii de pe carte, locurile din jurul nostru se ocupasera pe nesimtite.Tocmai ieseam dintr-un tunel si toata lumea isi facuse cruce.
In statia Ramnicu Valcea,toate persoanele coborasera,mai putin eu,Autorul Jurnalului si un barbat mai in varsta cu rucsac vanatoresc.
In cadrul usii aparuse un individ solid cu palton si cu pantaloni grosi de navetist.
-E liber?
-Poftiti!
El isi puse paltonul si doua plase.
- Ma duc,sunt cu nevasta-mea,dar numai de al dracului ocup tot compartimentul!
Atunci aparuse batranelul cu nasul rosu.E ocupat!,striga Autorul Jurnalului.E ocupat! strigase si omul cu rucsac vanatoresc.Batranelul se puse pe bancheta de langa fereastra.
-Domne nu intelegi ca este ocupat!,zbiera furios individul solid ce aparuse pe urma lui,e ocupat,n-auzi? e ocupat! si gafaind il imbranci pe batranel din compartiment.
-Baiatul meu e militian,domne,daca te dau pe mana lui te baga-n puscarie! Iei trei luni ca popa!,urla in continuare individul
-Domne, dumneata sti cu cine te certi?ii striga si nevasta solidului aparuta in compartiment.
Batranelul zise ceva.
-Ce faci,ma injuri?Si cat ai clipi olteanul solid se repezi pe culoar si incepu sa-l loveasca pe batranelul firav.Dintr-un obraz ii aparuse un firicel de sange.
Deodata, din spatele lor,aparuse un militian din gara cu banderola rosie pe maneca.
- Ce s-a intamplat?
- Mi-a injurat nevasta fara sa-i fac nimic! urla olteanul.Apoi continua:baiatul meu e locotenent de militie si daca venea cu noi il baga in puscarie!
Militianul incerca sa tempereze spiritele:Domne,dumneavastra o sa va aruncati din tren!
- Gata,gata, facu olteanu si intra in compartiment.
-Domne, facu omul cu rucsac vanatoresc,da te-ai obosit de parca ai fi fost la lemne la padure,he,he,he..
-Of,doamne,maica precista,noroc ca nu a fost fiu-meu, ca il baga la inchisoare!
-Pe cine, domne,pe sufletul asta intre buze,pe balegarul acesta?
-Da,da,pe asta asa cum il vezi,ii replica olteanul.
- -Esti frumos ca o cucuvea! ii striga calatorul batranelului care se stergea de sange pe culoar.
- Eu i-am zis cu frumosul,incepu olteanul sa-si revina,ia domnule loc aici langa mine,pe bancheta, ca e loc destul,da el nu si nu, s-a dus langa fereastra unde-i tinusem loc lui nevasta-mea!
-Poftim,ia loc,hai inauntru,ii facu semn batranelului de pe culoar. Batranul intra. avea o caciula mare,trasa pe ochi,palton negru.
-Uite ce-i, domnule,facu olteanu,eu viu de la fiu meu care este locotenent de militie aici la Ramnicu Valcea,am fost la o petrecere,daca vrei iti arat, ca am in geanta niste viski, niste beteu,niste kent,nu prea am baut, in schimb sunt putin obosit!
Batranul surase impaciuitor.
- Ca, se adresa el acum tuturor calatorilor,toata noaptea m-am uitat la televizor color,la filme pe video, si tot imi cadea capul in piept, si nepotica imi striga,capul sus tataie,ehe,ehe,draguta de ea,are trei anisori si cand il vede pe Ceausescu la televizor,zice,uite pe tataia, si ii face si ea cu mana.
-Da,da,da,zise batranelul,el e tatal nostru,el ne tine pe toti!..apoi intr-un registru tragic,Asta e!
Autorul Jurnalului se pare ca devenise atent la ce se discuta in compartiment.
Olteanul isi continua netulburat monologul
-Domne, ma uit la fiu-meu cate a realizat in timp scurt,si masina si televizor color,combina muzicala,video cu saizeci de mii de lei si ce masa bogata a dat la petrecere.
O batrana din compartiment:-Am crescut sapte copii, si cel mic,atunci cand m-a chemat la telefon sa-mi spuna ca se insoara, si m-a chemat la nunta i-am zis..
Olteanul:-Zi nevasta,ce ne-a dat sa mancam? Pateu de ala de peste,pateu de ficat,apoi tuica,salata de beuf si nici nu mai tin minte!...
Batrana:-Fiul meu,cand m-a chemat la telefon sa-mi spuna ca se insoara,eu i-am spus..
Olteanul acoperind-o:-Ma uitam la fiu meu,statea in capul mesei si eu in dreapta lui,si neamurile lui nora mea incercau sa-l ia peste picior,ii mai aruncau o vorba in doi peri, se mai legau de chelia lui,da si fiu meu ii dracuia de-ti era mai mare dragul! Eram atat de mandru, de-mi bagai un cutit in inima nu-mi intra deloc!
Batrana:-Eu cand am fost la telefon,i-am zis lui fiu-meu,mama..
Da, nevasta,ce zici de nora noastra? fata desteapta,are vocabular, are cuvinte,asta e,are cuvinte..E o raca intre ei,am observat eu,cand mi-a spus ea,taticule imi iau si eu masina,credea c-o sa ma supar,da eu i-am zis,ia-ti,fata tatii,ia-ti!
Batranelul cu caciula pe ochi,ramas neobservat,se ridicase sa plece.Apoi se razgandi si se puse inapoi langa batrana ce tot incerca fara succes sa povesteasca.
-Domne, da parca ai vrut sa pleci? ii replica ea si isi trase pe pe bancheta sacosa pe care ameninta sa stea calatorul.
Batranelul se puse inapoi,impasibil.Apoi peste cateva momente replica:-Dumneata acuma m-ai suparat,m-ai suparat mai mult decat m-au suparat copii mei!
Se lasase un moment de tacere,in care trenul navalise cu toate rotile in compartiment.
Batranelul statea cu spatele la calatori,privea afara pe culoar si-si frectiona cu o mana pieptul in dreptul inimii.
-Toti avem necazuri!,zise cineva
Batranelul intoarse capul si privi in ochii Autorului Jurnalului.
Avea fata scaldata in lacrimi.
Rog dispuneti!
25-05-1988./Omul singuratic,in mutenia lui,vede si simte lucrurile mai sters dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii..gandurile ii sunt mai grele,mai ciudate si au intotdeuna un iz de tristete..Singuratatea da nastere originalitatii,frumusetii indraznete si stranii,creaza poezia.
Dar in acelasi timp singuratatea genereaza absurdul,falsul,disproportionatul si nepermisul/
Moarte la Venetia-Thomas Man
