Palmierii de pe Dealul Melcilor -- Cum sa fii brasovean

Guest post de Tom Sawyer

Stefan Baciu, acel poet care a ramas brasovean toata viata, sau acel brasovean care a ramas poet, circula in cercul nostru -- Ursul isi reaminteste, desigur -- in anii comunismului in forma de manuscris, copiat de un amic, Gabi Brottya pe numele lui, cu un volum de versuri senzational scris in Hawaii, unde Baciu preda la universitate.
Mistuit de neputinta de a-si revedea Brasovul natal, sagunistul Baciu a recurs la o licenta poetica superba, utilizand un Adobe Photoshop mental pentru a suprapune Hawaii-ul luxuriant pe amintirile lui din tineretea brasoveana.
Rezultatul a fost un incredibil volum de versuri publicat in America, si tezaurizat de brasoveni asa ca Gabi, care actionau ca rezistenta din "Fahrenheit 451" a lui Ray Bradbury, unde oamenii invatau carti pe de rost, si deveneau acele carti. Gabi a copiat de mana acel volum, desi cred ca il stia si pe de rost. Manuscrisul lui Gabi, pe un caiet dictando scris caligrafic cu stiloul, a fost sorbit de noi intr-o seara de iarna fara speranta in decembrie 1988, in apartamentul unui amic de pe Zizinului. De atunci, multi dintre noi au ales calea strainatatii si au ajuns daca nu printre palmieri, printre canguri, paduri de artar sau prin alte locuri. Niciunul inca nu a produs ceva asemanator , desi niciodata nu-i tarziu.
Dar, mi-e teama ca, daca Brasovul contemporan va continua sa ramana mult timp pe mana impostorilor care vor sa transforme Corona in Hollywood-de-sub-Tampa, brasovenii insisi vor ajunge sa se simta in exil in propriul oras chiar mai mult decat noi, cei plecati din Brasov prin cele tari.
Un pic de Stefan Baciu, ca azi e duminica:

Tara Barsei cu ochianul întors
Cu palma cozoroc pe frunte
vad la tropic de pe munte
un pitic carand surcele
pentru-o vatra din Sacele
si-un calugar mistic, fin
batand toaca la Zizin
pe o banca'n Lanikai
(pe un alt picior de plai)
vad cum anii suie'n pod
saci cu zahar dela Bod
dimineata-si varsa varul
sus pe pisc pe Postavarul
si aud din Tarlungeni
fluier stins peste poieni
pana'n miez de Waikiki
dorule, de unde-mi vii?