Poarta Otomană l-a numit atunci domnitor pe Ioan (Ioniţă) Sandu Sturdza în Moldova (1822–1828) şi pe Grigore Ghica în Muntenia (1822–1828).
Primul avea ca obârşie marea boierime românească, cel din urmă provenea din boierimea mijlocie. Şi unul şi celălalt au avut opoziţie din partea familiilor de boieri. Cu alte cuvinte accesul la putere nu a fost uşor, ci dimpotrivă pe parcursul domniilor lor s-au confruntat cu reclamaţii, memorii şi răstălmăciri atât la Petersburg, cât şi la Constantinopol în speranţa că domnitorii vor împărţi puterea şi conducerea administrativă cu opoziţioniştii acestora...citeste mai departe
Sursa:DESCOPERA.ro
Data:23 iulie 2018
