În noaptea de 23-24 mai 1920, Paul Deschanel,calatoreste în trenul prezidențial de la Paris la Montbrison, unde trebuie să inaugureze un monument. Vremea este grea. La miezul nopții, președintele Republicii deschide fereastra vagonului de dormit și se cade pe calea ferata în pijamale.
În acel 24 mai lucratorul feroviar Andre Raft s-a trezit la pasajul de nivel La Planquette „în fața unei umbre care mergea penibil între sine, cu fata însîngerata.“ Umbra în cauză spune "Eu sunt Președintele Republicii, am căzut din tren ..." Lucrătorul crede că are de-a face cu un bețiv și rebel.
Gustave Dariot, un alt feroviar aflat la sfârșitul serviciului, apare apoi. Cei doi oameni conduc omul rănit lla o ghereta. Acolo, doamna Dariot curăță rănile necunoscutului, pe genunchi, pe față și pe coate. În acest timp sotul ei se deplaseaza pe bicicletă pentru a avertiza poliția, autoritățile căii ferate și pe Guillaumont doctorul care dezinfectează răni, dar care nu recunoaște președintele.
Un jandarm vine în cele din urmă și ia mărturia președintelui.
La ora 5 dimineața, subprefectul, dl Lesueur, și anturajul său sunt treji și avertizați. Ei cred într-o farsa de prost gust.
La ora 5 si jumatate, comisarul Oudaille, responsabil pentru siguranța trenului, în cele din urmă trezește ministrul de interne care face parte din călătoria prezidențială. Acesta intră în vagon și descoperă că este gol...citeste mai departe
Sursa:Midi Insoumis,Populaire et Citoyen
Data:24 mai 2019
