Sursa foto:Romania Libera
După ce justiţia austriacă l-a condamnat pe nefericitul europarlamentar implicat scandalul „Lobby la Parlamentul European“, l-am intervievat pe Adrian Severin, ca să aflăm dacă îi este frică de celulă, dar şi despre justiţie în sens mai larg
Fostul europarlamentar Ernst Strasser a primit o condamnare de 4 ani cu executare, urmare a incidentului în care aţi fost şi dumneavoastră implicat. Credeţi că există vreun risc cât de mic să aveţi parte de un proces care să se lase cu condamnare în ce vă priveşte?
Lumea speculează, dar speculaţiile acestea, după părerea mea, sunt regretabile. Iar dacă se doreşte specularea pe baza unor comparaţii mai mult sau mai puţin forţate, atunci se poate face o comparaţie cu cazul colegului Pablo Zalba Bidegain, colegul spaniol pe care autorităţile spaniole l-au scos din cauză imediat după ce acuzaţiile au fost formulate la adresa lui de către jurnaliştii britanici. Deci tot atât de departe poate fi cazul meu de cazul domnului Strasser, cât şi de cazul domnului Zalba, sau tot atât de aproape.
Eu repet, ca unul care ştie cel mai bine cum au stat lucrurile în ce-l priveşte pe el. Nu am comis absolut nici o ilegalitate şi acesta e motivul pentru care am considerat că nici nu este cazul să plec din Parlamentul European, să demisionez, aşa cum a făcut domnul Strasser, ci am rămas, aşa cum a făcut domnul Zalba. Evident că nici o instanţă din lume nu condamnă pe baza unei relatări a presei, cu tot respectul pentru presă, de aceea cu toţi putem fi convinşi că instanţele austriece au condamnat, sau s-au pronunţat, după ce au făcut propria lor cercetare şi au adunat propriile date, propriile informaţii, pe care le-au interpretat în lumina şi în contextul legii austriece. De aceea, orice comparaţie este neavenită cu atât mai mult cu cât eu nu ştiu dosarul (n.r. lui Ernst Strasser), nu am participat la proces ca să-l urmăresc şi să-l văd, nu am hotărârea judecătorească ca să o văd, prin urmare nu văd cum am putea face o comparaţie.
Credeţi că justiţia acţionează cu rea voinţă sau cu exces de zel în ce vă priveşte, ţinând cont că procurorii DNA v-au verificat inclusiv modul cum aţi cheltuit banii de la Parlamentul European?
Eu nu aş vrea să mă pronunţ în acest moment asupra acestui aspect. Poate fi un exces de zel, poate să fie dimpotrivă o prudenţă extremă, pentru că există sensibilităţi ale cazului, inclusiv acestea care sunt legate de tentaţia de-a face comparaţii cu cazul altor colegi şi atunci e posibil să se dorească ducerea unei anchete care să fie într-un final ireproşabilă. După care putem face tot felul de speculaţii de altă natură privind politizarea cazului. Vă daţi seama că pe mine nu mă avantajează lungirea acestui caz şi a acestei situaţii. În nici un caz nu aş spune că e vreun fel de-a mă proteja prin lungirea cazului dar cred că iarăşi ar fi prematur să mă pronunţ în legătură cu atitudinea DNA. Eu doar atât ştiu, am colaborat cu procurorii DNA din primul moment, le-am dat absolut tot ce aveam la dispoziţie ca să luminăm situaţia aşa cum este ea. Nu pot să fac nici un reproş legat de modul cum au lucrat în întâlnirile cu mine şi de modul cum s-au manifestat reprezentanţii DNA. Deocamdată aici sunt. Cred că în justiţia română se întâmplă şi lucruri bune şi lucruri rele. Există şi acţiuni care stau sub semnul politizării şi acţiuni care sunt absolut expresia independenţei justiţiei. Eu sper ca în final cazul meu să fie unul dintre exemplele de activitate judiciară corectă şi care să arate că în România nu totul este rău şi că nu trebuie să comparăm întotdeauna în defavoarea României ce se întâmplă în România cu ceea ce se întâmplă în alte părţi. Nu pot să spun că nu mi-e frică de politizare, pentru că ea există în România, dar în acelaşi timp nădăjduiesc că lucrurile nu vor urma acastă cale a politizării, pentru că ştiu că în România justiţia, în anumite situaţii, acţionează corect.
Cum comentaţi ce se întâmplă în momentul acesta în CSM? Credeţi că e un act deliberat al unor grupuri de interese din politică şi business-ului autohton care vor să destabilizeze CSM-ul prin stimularea luptelor intestine între procurori şi judecători, sau este pur şi simplu o luptă de breaslă şi atât?
Eu cred că sunt mai multe fenomene dintre acestea pe care dumneavoastră le-aţi menţionat şi care se conjugă, dar la ceea ce aţi spus aş adăuga un altul. Noi plătim cumva unele compromisuri pe care le-am făcut în 1990-1991, când am redactat actuala Constituţie şi când nu am făcut o clară departajare între procurori şi judecători. Eu sper că această departajare nu se va realiza în cele din urmă prin prisma rivalităţilor profesionale şi de statut dintre aceste două importante categorii de slujitori ai justiţiei.
Credeţi că cineva vrea să profite de pe urma acestei sensibilităţi care există în relaţia dintre procurori şi judecători? Este cineva în politică interesat de asta, mai ales că avem cazuri grele de corupţie care trenează de ani de zile şi unde lungirea lor are o miză? Dumneavoastră aveţi un dosar penal la început de drum, dar în cazul Dan Voiculescu dacă se mai aşteaptă un pic se prescrie fapta. La genul ăsta de cazuri mă refer.
Fostul europarlamentar Ernst Strasser a primit o condamnare de 4 ani cu executare, urmare a incidentului în care aţi fost şi dumneavoastră implicat. Credeţi că există vreun risc cât de mic să aveţi parte de un proces care să se lase cu condamnare în ce vă priveşte?
Lumea speculează, dar speculaţiile acestea, după părerea mea, sunt regretabile. Iar dacă se doreşte specularea pe baza unor comparaţii mai mult sau mai puţin forţate, atunci se poate face o comparaţie cu cazul colegului Pablo Zalba Bidegain, colegul spaniol pe care autorităţile spaniole l-au scos din cauză imediat după ce acuzaţiile au fost formulate la adresa lui de către jurnaliştii britanici. Deci tot atât de departe poate fi cazul meu de cazul domnului Strasser, cât şi de cazul domnului Zalba, sau tot atât de aproape.
Eu repet, ca unul care ştie cel mai bine cum au stat lucrurile în ce-l priveşte pe el. Nu am comis absolut nici o ilegalitate şi acesta e motivul pentru care am considerat că nici nu este cazul să plec din Parlamentul European, să demisionez, aşa cum a făcut domnul Strasser, ci am rămas, aşa cum a făcut domnul Zalba. Evident că nici o instanţă din lume nu condamnă pe baza unei relatări a presei, cu tot respectul pentru presă, de aceea cu toţi putem fi convinşi că instanţele austriece au condamnat, sau s-au pronunţat, după ce au făcut propria lor cercetare şi au adunat propriile date, propriile informaţii, pe care le-au interpretat în lumina şi în contextul legii austriece. De aceea, orice comparaţie este neavenită cu atât mai mult cu cât eu nu ştiu dosarul (n.r. lui Ernst Strasser), nu am participat la proces ca să-l urmăresc şi să-l văd, nu am hotărârea judecătorească ca să o văd, prin urmare nu văd cum am putea face o comparaţie.
Credeţi că justiţia acţionează cu rea voinţă sau cu exces de zel în ce vă priveşte, ţinând cont că procurorii DNA v-au verificat inclusiv modul cum aţi cheltuit banii de la Parlamentul European?
Eu nu aş vrea să mă pronunţ în acest moment asupra acestui aspect. Poate fi un exces de zel, poate să fie dimpotrivă o prudenţă extremă, pentru că există sensibilităţi ale cazului, inclusiv acestea care sunt legate de tentaţia de-a face comparaţii cu cazul altor colegi şi atunci e posibil să se dorească ducerea unei anchete care să fie într-un final ireproşabilă. După care putem face tot felul de speculaţii de altă natură privind politizarea cazului. Vă daţi seama că pe mine nu mă avantajează lungirea acestui caz şi a acestei situaţii. În nici un caz nu aş spune că e vreun fel de-a mă proteja prin lungirea cazului dar cred că iarăşi ar fi prematur să mă pronunţ în legătură cu atitudinea DNA. Eu doar atât ştiu, am colaborat cu procurorii DNA din primul moment, le-am dat absolut tot ce aveam la dispoziţie ca să luminăm situaţia aşa cum este ea. Nu pot să fac nici un reproş legat de modul cum au lucrat în întâlnirile cu mine şi de modul cum s-au manifestat reprezentanţii DNA. Deocamdată aici sunt. Cred că în justiţia română se întâmplă şi lucruri bune şi lucruri rele. Există şi acţiuni care stau sub semnul politizării şi acţiuni care sunt absolut expresia independenţei justiţiei. Eu sper ca în final cazul meu să fie unul dintre exemplele de activitate judiciară corectă şi care să arate că în România nu totul este rău şi că nu trebuie să comparăm întotdeauna în defavoarea României ce se întâmplă în România cu ceea ce se întâmplă în alte părţi. Nu pot să spun că nu mi-e frică de politizare, pentru că ea există în România, dar în acelaşi timp nădăjduiesc că lucrurile nu vor urma acastă cale a politizării, pentru că ştiu că în România justiţia, în anumite situaţii, acţionează corect.
Cum comentaţi ce se întâmplă în momentul acesta în CSM? Credeţi că e un act deliberat al unor grupuri de interese din politică şi business-ului autohton care vor să destabilizeze CSM-ul prin stimularea luptelor intestine între procurori şi judecători, sau este pur şi simplu o luptă de breaslă şi atât?
Eu cred că sunt mai multe fenomene dintre acestea pe care dumneavoastră le-aţi menţionat şi care se conjugă, dar la ceea ce aţi spus aş adăuga un altul. Noi plătim cumva unele compromisuri pe care le-am făcut în 1990-1991, când am redactat actuala Constituţie şi când nu am făcut o clară departajare între procurori şi judecători. Eu sper că această departajare nu se va realiza în cele din urmă prin prisma rivalităţilor profesionale şi de statut dintre aceste două importante categorii de slujitori ai justiţiei.
Credeţi că cineva vrea să profite de pe urma acestei sensibilităţi care există în relaţia dintre procurori şi judecători? Este cineva în politică interesat de asta, mai ales că avem cazuri grele de corupţie care trenează de ani de zile şi unde lungirea lor are o miză? Dumneavoastră aveţi un dosar penal la început de drum, dar în cazul Dan Voiculescu dacă se mai aşteaptă un pic se prescrie fapta. La genul ăsta de cazuri mă refer.
Integral pe România Liberă
Data:16 ianuarie 2013
Fostul europarlamentar Ernst Strasser a primit o condamnare de 4 ani cu executare, urmare a incidentului în care aţi fost şi dumneavoastră implicat. Credeţi că există vreun risc cât de mic să aveţi parte de un proces care să se lase cu condamnare în ce vă priveşte?
Lumea speculează, dar speculaţiile acestea, după părerea mea, sunt regretabile. Iar dacă se doreşte specularea pe baza unor comparaţii mai mult sau mai puţin forţate, atunci se poate face o comparaţie cu cazul colegului Pablo Zalba Bidegain, colegul spaniol pe care autorităţile spaniole l-au scos din cauză imediat după ce acuzaţiile au fost formulate la adresa lui de către jurnaliştii britanici. Deci tot atât de departe poate fi cazul meu de cazul domnului Strasser, cât şi de cazul domnului Zalba, sau tot atât de aproape.
Eu repet, ca unul care ştie cel mai bine cum au stat lucrurile în ce-l priveşte pe el. Nu am comis absolut nici o ilegalitate şi acesta e motivul pentru care am considerat că nici nu este cazul să plec din Parlamentul European, să demisionez, aşa cum a făcut domnul Strasser, ci am rămas, aşa cum a făcut domnul Zalba. Evident că nici o instanţă din lume nu condamnă pe baza unei relatări a presei, cu tot respectul pentru presă, de aceea cu toţi putem fi convinşi că instanţele austriece au condamnat, sau s-au pronunţat, după ce au făcut propria lor cercetare şi au adunat propriile date, propriile informaţii, pe care le-au interpretat în lumina şi în contextul legii austriece. De aceea, orice comparaţie este neavenită cu atât mai mult cu cât eu nu ştiu dosarul (n.r. lui Ernst Strasser), nu am participat la proces ca să-l urmăresc şi să-l văd, nu am hotărârea judecătorească ca să o văd, prin urmare nu văd cum am putea face o comparaţie.
Credeţi că justiţia acţionează cu rea voinţă sau cu exces de zel în ce vă priveşte, ţinând cont că procurorii DNA v-au verificat inclusiv modul cum aţi cheltuit banii de la Parlamentul European?
Eu nu aş vrea să mă pronunţ în acest moment asupra acestui aspect. Poate fi un exces de zel, poate să fie dimpotrivă o prudenţă extremă, pentru că există sensibilităţi ale cazului, inclusiv acestea care sunt legate de tentaţia de-a face comparaţii cu cazul altor colegi şi atunci e posibil să se dorească ducerea unei anchete care să fie într-un final ireproşabilă. După care putem face tot felul de speculaţii de altă natură privind politizarea cazului. Vă daţi seama că pe mine nu mă avantajează lungirea acestui caz şi a acestei situaţii. În nici un caz nu aş spune că e vreun fel de-a mă proteja prin lungirea cazului dar cred că iarăşi ar fi prematur să mă pronunţ în legătură cu atitudinea DNA. Eu doar atât ştiu, am colaborat cu procurorii DNA din primul moment, le-am dat absolut tot ce aveam la dispoziţie ca să luminăm situaţia aşa cum este ea. Nu pot să fac nici un reproş legat de modul cum au lucrat în întâlnirile cu mine şi de modul cum s-au manifestat reprezentanţii DNA. Deocamdată aici sunt. Cred că în justiţia română se întâmplă şi lucruri bune şi lucruri rele. Există şi acţiuni care stau sub semnul politizării şi acţiuni care sunt absolut expresia independenţei justiţiei. Eu sper ca în final cazul meu să fie unul dintre exemplele de activitate judiciară corectă şi care să arate că în România nu totul este rău şi că nu trebuie să comparăm întotdeauna în defavoarea României ce se întâmplă în România cu ceea ce se întâmplă în alte părţi. Nu pot să spun că nu mi-e frică de politizare, pentru că ea există în România, dar în acelaşi timp nădăjduiesc că lucrurile nu vor urma acastă cale a politizării, pentru că ştiu că în România justiţia, în anumite situaţii, acţionează corect.
Cum comentaţi ce se întâmplă în momentul acesta în CSM? Credeţi că e un act deliberat al unor grupuri de interese din politică şi business-ului autohton care vor să destabilizeze CSM-ul prin stimularea luptelor intestine între procurori şi judecători, sau este pur şi simplu o luptă de breaslă şi atât?
Eu cred că sunt mai multe fenomene dintre acestea pe care dumneavoastră le-aţi menţionat şi care se conjugă, dar la ceea ce aţi spus aş adăuga un altul. Noi plătim cumva unele compromisuri pe care le-am făcut în 1990-1991, când am redactat actuala Constituţie şi când nu am făcut o clară departajare între procurori şi judecători. Eu sper că această departajare nu se va realiza în cele din urmă prin prisma rivalităţilor profesionale şi de statut dintre aceste două importante categorii de slujitori ai justiţiei.
Credeţi că cineva vrea să profite de pe urma acestei sensibilităţi care există în relaţia dintre procurori şi judecători? Este cineva în politică interesat de asta, mai ales că avem cazuri grele de corupţie care trenează de ani de zile şi unde lungirea lor are o miză? Dumneavoastră aveţi un dosar penal la început de drum, dar în cazul Dan Voiculescu dacă se mai aşteaptă un pic se prescrie fapta. La genul ăsta de cazuri mă refer.
Fostul europarlamentar Ernst Strasser a primit o condamnare de 4 ani cu executare, urmare a incidentului în care aţi fost şi dumneavoastră implicat. Credeţi că există vreun risc cât de mic să aveţi parte de un proces care să se lase cu condamnare în ce vă priveşte?
Lumea speculează, dar speculaţiile acestea, după părerea mea, sunt regretabile. Iar dacă se doreşte specularea pe baza unor comparaţii mai mult sau mai puţin forţate, atunci se poate face o comparaţie cu cazul colegului Pablo Zalba Bidegain, colegul spaniol pe care autorităţile spaniole l-au scos din cauză imediat după ce acuzaţiile au fost formulate la adresa lui de către jurnaliştii britanici. Deci tot atât de departe poate fi cazul meu de cazul domnului Strasser, cât şi de cazul domnului Zalba, sau tot atât de aproape.
Eu repet, ca unul care ştie cel mai bine cum au stat lucrurile în ce-l priveşte pe el. Nu am comis absolut nici o ilegalitate şi acesta e motivul pentru care am considerat că nici nu este cazul să plec din Parlamentul European, să demisionez, aşa cum a făcut domnul Strasser, ci am rămas, aşa cum a făcut domnul Zalba. Evident că nici o instanţă din lume nu condamnă pe baza unei relatări a presei, cu tot respectul pentru presă, de aceea cu toţi putem fi convinşi că instanţele austriece au condamnat, sau s-au pronunţat, după ce au făcut propria lor cercetare şi au adunat propriile date, propriile informaţii, pe care le-au interpretat în lumina şi în contextul legii austriece. De aceea, orice comparaţie este neavenită cu atât mai mult cu cât eu nu ştiu dosarul (n.r. lui Ernst Strasser), nu am participat la proces ca să-l urmăresc şi să-l văd, nu am hotărârea judecătorească ca să o văd, prin urmare nu văd cum am putea face o comparaţie.
Credeţi că justiţia acţionează cu rea voinţă sau cu exces de zel în ce vă priveşte, ţinând cont că procurorii DNA v-au verificat inclusiv modul cum aţi cheltuit banii de la Parlamentul European?
Eu nu aş vrea să mă pronunţ în acest moment asupra acestui aspect. Poate fi un exces de zel, poate să fie dimpotrivă o prudenţă extremă, pentru că există sensibilităţi ale cazului, inclusiv acestea care sunt legate de tentaţia de-a face comparaţii cu cazul altor colegi şi atunci e posibil să se dorească ducerea unei anchete care să fie într-un final ireproşabilă. După care putem face tot felul de speculaţii de altă natură privind politizarea cazului. Vă daţi seama că pe mine nu mă avantajează lungirea acestui caz şi a acestei situaţii. În nici un caz nu aş spune că e vreun fel de-a mă proteja prin lungirea cazului dar cred că iarăşi ar fi prematur să mă pronunţ în legătură cu atitudinea DNA. Eu doar atât ştiu, am colaborat cu procurorii DNA din primul moment, le-am dat absolut tot ce aveam la dispoziţie ca să luminăm situaţia aşa cum este ea. Nu pot să fac nici un reproş legat de modul cum au lucrat în întâlnirile cu mine şi de modul cum s-au manifestat reprezentanţii DNA. Deocamdată aici sunt. Cred că în justiţia română se întâmplă şi lucruri bune şi lucruri rele. Există şi acţiuni care stau sub semnul politizării şi acţiuni care sunt absolut expresia independenţei justiţiei. Eu sper ca în final cazul meu să fie unul dintre exemplele de activitate judiciară corectă şi care să arate că în România nu totul este rău şi că nu trebuie să comparăm întotdeauna în defavoarea României ce se întâmplă în România cu ceea ce se întâmplă în alte părţi. Nu pot să spun că nu mi-e frică de politizare, pentru că ea există în România, dar în acelaşi timp nădăjduiesc că lucrurile nu vor urma acastă cale a politizării, pentru că ştiu că în România justiţia, în anumite situaţii, acţionează corect.
Cum comentaţi ce se întâmplă în momentul acesta în CSM? Credeţi că e un act deliberat al unor grupuri de interese din politică şi business-ului autohton care vor să destabilizeze CSM-ul prin stimularea luptelor intestine între procurori şi judecători, sau este pur şi simplu o luptă de breaslă şi atât?
Eu cred că sunt mai multe fenomene dintre acestea pe care dumneavoastră le-aţi menţionat şi care se conjugă, dar la ceea ce aţi spus aş adăuga un altul. Noi plătim cumva unele compromisuri pe care le-am făcut în 1990-1991, când am redactat actuala Constituţie şi când nu am făcut o clară departajare între procurori şi judecători. Eu sper că această departajare nu se va realiza în cele din urmă prin prisma rivalităţilor profesionale şi de statut dintre aceste două importante categorii de slujitori ai justiţiei.
Credeţi că cineva vrea să profite de pe urma acestei sensibilităţi care există în relaţia dintre procurori şi judecători? Este cineva în politică interesat de asta, mai ales că avem cazuri grele de corupţie care trenează de ani de zile şi unde lungirea lor are o miză? Dumneavoastră aveţi un dosar penal la început de drum, dar în cazul Dan Voiculescu dacă se mai aşteaptă un pic se prescrie fapta. La genul ăsta de cazuri mă refer.
Integral pe România Liberă
Data:16 ianuarie 2013
