Se împlineşte o lună de când apelul la 112 al unei adolescente răpite în Caracal – Alexandra Măceşanu - a provocat una dintre cele mai grave crize instituţionale din România ultimilor ani. „Criza de la Caracal” combină o crimă oribilă cu un întreg alai de laşităţi, bâlbâieli administrative şi o macabră fugă de răspundere, dusă până la ridicol, a instituţiilor: este una dintre cele mai urâte şi, totodată, reprezentative radiografii ale crizei în care se află, de fapt, statul român.
Moartea Alexandrei Măceşanu este dublată de dispariţia unei alte adolescente – Luiza Melencu – despre care principalul suspect, Gheorghe Dincă, recunoaşte că a ucis-o, fără ca anchetatorii să fi reuşit, până acum, să descopere vreun indiciu concret în acest sens.
Cronologia unui dezastru perfect
Povestea de la Caracal este cea unui dezastru perfect: practic, tot ce putea merge rău, a mers rău. Toate autorităţile implicate au bifat, ireproşabil, toate căsuţele imaginabile ale incompetenţei desăvârşite.
Într-un
raport oficial al MAI, se arată că, deşi tatăl Alexandrei a anunţat dispariţie fetei la 20:30 (24 iulie), „poliţistul a raportat situaţia abia a doua zi dimineaţă (25 iulie), la 8:30”.
Şeful Poliţiei Caracal s-a limitat apoi abia la 12:15 să apeleze pe adjunctul şefului IPJ Olt. Secretara i-a transmis că acesta era plecat „la bilanţul Poliţiei oraşului Scorniceşti”.
„A reieşit faptul că, deşi aveau cunoştinţă de răpirea Alexandrei, niciunul din cei 2 adjuncţi ai şefului IPJ Olt nu a coordonat eficient efectivele din subordine, luând măsuri abia la ora 20:00”, se arată în raport.
În ziua de 25 iulie, la ora 11:05, Alexandra a reuşit să sune la 112...
citeste mai departe
Sursa:Digi24
Data:23 august 2019
