Evenimentul Zilei [4/09/2013]
Pentru foarte mulți români Ținutul Secuiesc e
subiect de discuție numai atunci când apar extremiști exaltați, care caută cu
lumânarea conflicte etnice. Unii țipă isteric după o autonomie pe care o au și
nu sunt capabili să o folosească, alții visează la imperii demult decedate si
cer protectorate aberante.
De partea cealaltă răspund alți dezaxați care răcnesc cu părul
vâlvoi la noi: ”Fraților, ungurii vor să ne fure Ardealul!”. Toți au în comun
aceeași demagogie și fac la fel de mult rău comunităților pe care clamează că le
protejează.
Interesant este că strigătele agresive ale politicienilor sunt
urmate, de fiecare dată, de ecouri pe măsură venite dinspre românii care stau să
aplece urechea la gargara electorală extremistă. Forumurile și rețelele sociale
sunt invadate cu reacții în același ton. Din ele înțelegi ușor că spaima e mai
mare în regiunile românești, unde nu există cetățeni români de etnie maghiară.
De acolo auzi des celebra replică: ”Dacă mergi la Sovata să cumperi o pâine și
ceri în românește, nu ești servit”.
Nu poate nimeni să stabilească exact câți dintre cei care
rostogolesc astfel de idei vorbesc după experiențe personale. La fel cum nu
putem să știm câți dintre români au vizitat măcar o dată în viață Târgu Mureș,
oraș simbol al efectelor urii pe criterii etnice, după incidentele grave din
1990. Dar știm cu certitudine că toți românii au în memorie acele evenimente
regretabile, pentru că numele acestui oraș este menționat pe plan național
aproape mereu în evocarea conflictului din 1990. Asta chiar dacă locuitorii lui
au înțeles greșelile trecutului și nu le-au mai repetat niciodată.
Trebuie să mergi personal la Târgu
Mureș, pentru a pricepe cât de mare este diferența între realitate și ceea ce te
fac să crezi tot felul de politicieni. La fața locului te așteaptă o surpriză de
proporții, pentru că descoperi un oraș așa cum ar trebui să fie toate orașele
noastre, din București până la Iași și de la Constanța, până a Timișoara.
Curățenie aproape impecabilă, drumuri aproape ireproșabile și
mult respect pentru simbolurile naționale românești. Tricolorul nostru te
întâmpină peste tot în centrul orașului, alături de spațiile frumos amenajate cu
flori colorate. Clădirile administrative sunt perfect întreținute și te fac să
crezi că te-ai teleportat în Austria. Nu vezi un câine vagabond, nici măcar în
zona pădurii de la marginea urbei.
Orașul are un parc al copiilor în care surprinzi cel mai bine
spiritul comunității locale. Maghiarii și românii se bucură de soare și de
familiile lor într-un spațiu amenajat ca în Germania. Din loc în loc sunt
panouri cu un mesaj important, scris în română și maghiară: ”Curățenia face
diferența dintre un cetățean civilizat și ceilalți. La Târgu Mureș, suntem
civilizați”. Acesta este spiritul care te întâmpină peste tot în cel mai
important oraș al regiunii și el nu are absolut nicio legătură cu bazaconiile pe
care le îndrugă extremiștii incapabili să administreze comunitățile lor la fel
de frumos.
E un tip de atitudine pe care îl vei constata și
când vorbești cu vânzătorii din magazine, fie că sunt maghiari sau români. O
atitudine despre care nu ați auzit până acum nimic la vreo televiziune și despre
care nu a vorbit niciodată pe plan național vreun politician, deși acest model
ar trebui dat exemplu peste tot.
Următoarea oprire în căutarea
”grozăviilor” făcute de unguri e ceva mai aproape de inima Ținutului Secuiesc,
în stațiunea Sovata, unde cauți în zadar să dai peste vreo vânzătoare care să nu
vrea să te servească, dacă vorbești numai românește. E adevărat că te întâmpină
cu un salut în maghiară, dar apoi îți vorbesc foarte amabil în română și te
servesc cu zâmbetul pe buze. N-am găsit o brutărie, pentru testa exemplul
clasic cu pâinea, dar în niciun magazin în care am intrat nu am avut vreun motiv
de nemulțumire. Ba chiar unele restaurante a pus în fața terasei fete sau bieți
pentru a atrage clienții în interior.
M-am gândit că Sovata e oraș turistic și poate interesul poartă
fesul, astfel încât comercianții maghiari sunt mai preocupați de profit decât de
limba lor maternă așa că am plecat către inima Ținutului Secuiesc: Odorheiu
Secuiesc.
La ieșirea din Sovata mă așteptam să intru pe drumurile despre
care unii spun că stau sparte și neîntreținute pentru că guvernul de la
București nu a investit nimic în zonă. Nici vorbă de așa ceva. Drumurile sunt
impecabile, așa cum nu vezi în zone ca Oltenia, Moldova sau Banat. Pe un astfel
de drum am ajuns la Odorheiu Secuiesc unde am dat, pe clădirea primăriei, de
celebrul steag secuiesc, atât de controversat. Flutura alături de tricolorul
românesc și drapelul Uniunii Europene.
Poate pentru că m-am uitat prea insistent la controversatul
steag al secuilor sau pentru că pur și simplu lucrurile se fac de mântuială în
zilele noastre, mi-a sărit exact în acel moment o lentilă de la ochelari.
Am intrat în primul atelier de optică găsit în centrul
orașului. Un tânăr de vreo 35 de ani discuta în maghiară cu o domnișoară care
cumpărase niște ochelari. După ce tânăra a plecat, meșterul m-a salutat în
maghiară. I-am spus ”bună ziua” și i-am întins ramele, alături de lentila
căzută: ”Mă puteți ajuta?”. Mi-a răspuns: ”Bună ziua, desigur!”. A luat
ochelarii și a dispărut în zona de lucru din spatele magazinului. S-a întors
după cinci minute. Mi-a întins amabil ochelarii reparați și mi-a dat un răspuns
la care nu mă așteptam, când am întrebat cât costă: ”Nimic. Să mai veniți pe la
noi!”.
[
cititi articolul complet în Evenimentul Zilei]
sută de metri. Dacă până luni se vânduseră aproximativ 26.000 de bilete, în ultimele 24 de ore au fost cumpărate peste 10.000 de bilete.
