Schieb Cristina, o brasoveanca care a ales calea emigrarii,in data de 4 iunie,pe un site de socializare si-a invitat prietenii la lansarea unei carti autobiografice.
Evenimentul va avea loc in data de 20 iulie la Londra.
Personal am bifat optiunea poate particip,tinand seama de perioada de timp relativ lunga pana atunci.
Dupa o perioada petrecuta in Germania,brasoveanca avand origini sasesti, a preferat tara lui Shakespeare.
Ramane de vazut ce impact poate avea asupra unui anumit public, experienta de viata a unei femei care la o anumita varsta a avut curajul sa ia totul de la zero.
Post Scriptum.
Scriind aceste rânduri mi-am amintit singura lansare de carte intr-un mediu occidental, auzita de la un profesor pensionar stabilit nu demult la Brasov.
La o cafea,dupa tatonari reciproce,in care mi-am format parerea ca omul este bine mobilat intelectual,si cu picioarele pe pamant,batranelul simpatic din fata mea a inceput sa-si deapane "odiseea"
Totul s-a petrecut la Paris,unde venerabilul profesor facuse prin anii nouazeci o vizita unor amici francezi.Acestia il prezentasera unui redactor al unei prestigioase reviste de stanga.
Invitat la redactie a dat un fel de test scris in franceza,redactorului ii placuse exprimarea si il rugase sa scrie un articol.
Când se indrepta spre granita,la drumul de intarcere spre Romania,redactorul il instiinta telefonic ca banii pentru articol deja ii virase in contul pe care il deschisese pe numele sau.
Atunci profesorului i se propusese sa-si lanseze o carte la Paris,lucru care chiar a avut loc peste cativa ani.
De aici detaliile imi scapa.In tot cazul batranul aveau un haz nebun.
Lansarea a avut loc la un hotel de cinci stele,cu public select,redactorul plecase grabit nu inainte de a-i lasa un cec,si omul nostru,s-a trezit abandonat in restaurantul hotelului,unde dupa un meniu regesc,se tot gandea cum sa faca sa dea o fuga pana la hotelul modest unde se cazase,sa-si ia din bagaje portofelul ca sa achita nota de plata.
Drama intelectualului roman care nu stia sa umble cu cecuri!
Din tot publicul acela cosmopolit ramasese in restaurant o femeie foarte frumoasa,care dupa ce i-a cerut un autograf la invitat la ea,nu statea departe de hotel si pe langa faptul ca era foarte frumoasa era si grozav de inteligenta si la ea,omul lasase capul in pamant,dupa o discutie docta, "inevitabilul s-a produs".
Dar desigur pe langa calitatile enumerate,femeie care era si foarte bogata avea si relatii inalte.Seara,tarziu l-a luat cu ea la un bun amic,care era primul ministru, Dominique de Villepin, si dupa ce profesorul roman i-a inmanat o carte cu autograf,politicianul francez aproape s-a scuzat ca nu poate sa stea cu ei mai mult de o jumatate de ora."Domnule ministru,dar e suficient"exclamase batranul profesor si când ajunsese in acest punct avusesem impresia ca il vad pe celebrul Louis de Funes.
"Si acolo,ce sa vezi domule,continua el sirul amintirilor,pe hol la primul ministru francez peste cine crezi ca am dat:Jennifer Lopez!
"De aceea,concluzionase in final interlocutorul meu,sunt momente in viata in care poti cunoaste tot felul de persoane indiferent de palierul social pe care te afli .
Iar frumoasa femeie presupun ca nici nu va trebui sa se marite vreo data,pe langa faptul ca era bogata si frumoasa mai era si functionara la Bruxelles,la Uniunea Europeana.Ah,era sa uit, nu ti-am spus ca era nepoata pe linie directa a lui Ludovic al XIV-lea.
Iar eu pentru ca nu intelegeam cum o frumusete ca ea fusese tentata sa se culce cu un senior ca mine am apelat la un psiholog francez care mi-a dat un raspuns lapidar:
-Din educatia voastra a est-europenilor va lipseste experienta bordelului!"
Tin minte ca dupa discutia aceasta ,când am ajuns in apartamentul meu,am inceput sa rad de unul singur.Un ras trist si nervos.
Concluzia am primit-o de la un amic care dupa ce i-am relatat cele mai de sus a exclamat:
"Adevarul ca atata timp am trait in Romania izolati,incat e greu sa distingi in povestiri ce mai e real sau fictiune!"
