sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Jurnal ratat.Brasov 1988.S-a schimbat ceva?

5-02-1988.In gara la Sibiu,pe o remorca,langa un zid,o caprioara.Are legata de picior,cu o infinita delicatete, o eticheta cu adresa frigiderului.Trecatorii se opresc si se uita in tacere.Unii o atig cu degetul pe blana.Atat!
Dupa amiaza,in acelasi loc,doarme parca, la umbra zidului,un cerb cu gatul taiat.Privirile lacome ale oamenilor.
6-02-1988.Povestire de anonim. Eram in armata in garda,la Lido, adica la minister.Toata ziua patrulam pe culoarele din interior, si ori de cate ori vedeam un general luam pozitia de drepti.Noaptea era mai bine,culoarele pustii,usile sigilate.Trebuia sa mergem doar pe covor.Un pas gresit pe marginea lui si suna alarma.Nici daca ne intindeam pe jos nu era bine,peste un metru lungime orice corp provoca alarma.Asa ca dormeam lasati pe vine,destul de chinuiti.
15-02-1988.Profesorul universitar era poreclit Electronul.Tot timpul trimitea asistentul cu tot felul de treburi, adu-mi aia,adu-mi cealalta, si in timpul acesta lua bani de la studenti.
Deviza lui Dai mia,iei chimia! O singura studenta nu a indraznit sa dea ceva, si, dupa ce a iesit din examen desi a spus,cred ca am facut o lucrare de nota noua,cand s-au afisat notele, a fost singura care a picat.Biata fata a lesinat!
Afland treburile acestea,proaspatul student se gandi ca este mai cuminte sa dea bani.Se duse acasa la profesor,tocmai se pregatea sa apese pe sonerie,cand din curte, din niste tufisuri,dintr-un copac, de peste tot se auzi psiis,pssis,treci la rand esti al zecelea!
16-02-1988.Citesc Balzac Muza Departamentului /Lousteau propuse sa scrie fiecare o scrisoare in care sa arate motivele care-l obliga sa sfarseasca printr-o sinucidere,si, tinand la sine scrisoarea celuilant,fiecare din ei putea sa-l ucida fara primejdie pe cel necredincios.Cu toate ca-si dadusera cuvantul,nici unul,nici celalalt nu scrisesera scrisoare/
19 -02-1988.Raportul agentului Vasile Memoria catre forurile superioare.
Azi,19 februarie,aveam ca misiune aflarea adresei doamnei T,marea iubire secreta a autorului jurnalului.O gripa rebela m-a tinut in pat. De la orele 6 pana la orele 10, am stat in bucatarie, repetand ceremonia ceaiului.Pe la orele 11 m-am pus in pat si, fiind gata sa atipesc am avut un vis. O fractiune de secunda si gata, m-am trezit.Am incercat sa-l reconstitui.
Se facea ca doamna T era acasa si citea ziarul Scanteia.Nu inteleg de ce tocmai acest ziar,mai ales ca T stie cel putin trei limbi de circulatie.
Pe prima pagina era fotografiat tramvaiul dat in folosinta in orasul nostru.Langa vatman,copii imbracati in uniforme de pioneri,balast pionieresc cum spunea atunci nu amic.
Doamna T a studiat plictisita fotografia, a ridicat ziarul,cum statea in fotoliu,in dreptul fetei, cu gandul ca dupa o fulgeratoare privire in mijlocul ziarului,sa studieze ultima pagina.
Pe ultima pagina,dupa cum se stie, sunt stirile internationale.In numarul respectiv la rubrica intitulata Capriciile Vremii, era fotografiat un mare pod din America,un pod celebru pus pe o marca de blugi.Acum datorita topirii zapezilor era amenintat cu distrugerea.
In momentul in care T a intors ultima pagina s-a intamplat nenorocirea.Vagonul de tramvai,pasnicul vagon de tramvai de pe prima pagina, a inceput sa alunece pe sine si s-a indreptat spre podul american.
Copii incepusera sa tipe.Vatmanul care cu uiforma si cu pozitia sa inspira atata siguranta avea chipul schimonosit de groaza. Vagonul era in cadere deasupra pilonilor podului.
Doamna T era foarte indiferenta.Insensibila la tragedii ca orice femeie.Trebuia facut ceva!
Atunci,in clipa aceea grozava, a sunat telefonul.Pe fir era Casa Alba.Insusi presedintele Statelor Unite vroia s-o roage pe doamna T, din pasnicul oras Brasov,sa inchida la loc ziarul,ca tramvaiul de pe prima pagina sa revina la locul lui.
Doamna T stand asa goala in fotoliu, cu ziarul in maini, a tresarit auzind soneria telefonului,s-a uitat la ceas, si, cu plictiseala unei pisici uriase,s-a hotarat sa nu raspunda.
Precis e amantul,s-a gandit ea.
Tramvaiul a cazut in gol, si, inainte de a plescai in apele tulburi,s-a rostogolit de cateva ori prin Marile Canioane!
Rog dispuneti!
19-02-1988.Am cumparat o bucata de slanina 22 lei,o revista Romania Literara 5 lei.Total 27 lei.Am dormit de la ora 18 pana a doua zi dimineata la ora 6.
20-02-1988./ Femeile simt prin instinct pe barbatii care le indragesc pentru simplu motiv ca ele poarta fusta,pe aceia care sunt fericiti sa traiasca langa ele,fara a se gandi sa le ceara, prosteste,rasplata pentru galanteria lor.In aceasta privinta femeile au exact instinctul cainelui care, aflat in fata unui grup,merge drept la omul care iubeste animalele./ H de Balzac. Fata Batrana.
In Bucuresti,in fata companiei aeriene de transport bulgare,cateva zeci de persoane.
Cele din primele randuri,cu pixuri in mana,noteaza constinciosi,apoi se retrag,venind la rand cei din spate. Ce fac acolo?
Copiaza programul televiziunii bulgare pe urmatoarele doua saptamani.
22-02-1988 In Fagaras, la magazinul Universal,doi proaspati eliberati din penitenciar,in plina zi, au luat cate un covor expus la vanzare, si au inceput sa se plimbe,de la etajul unu pana la etajul trei si inapoi.Au urcat si coborat asa pana a venit Militia si i-a luat.
-Pentru ce am facut mai mult de trei luni nu puteti sa ne dati,asa ca noi vrem sa ne intoacem inapoi la puscarie sa scapam de iarna asta.
-Nu aveau locuinta,erau boschetari,d-astia care dorm in boscheti, da-i dracului!

25-02-1988.Seara la Muzeul de Arta.Bogdan,mare jazz-man,membru al clubului de jazz.
-In decembrie,cam la trei saptamani de la evenimentul din oras,15 noiembrie, a avut loc gala de jazz.Printre invitati se afla si un cantaret instrumentist din Germania Federala,Albert Mangelsdorff.Au venit la noi niste tovarasi (in civil) si ne-au spus,baieti, la concertul neamtului vin si niste ziaristi vest-germani, care sunt la Bucuresti cu cancelarul lor,Hans-Dietrich Genscher.Concertul este un pretext,noi nu trebuie sa-i lasam sa intre!
Gata, am raspuns noi, cei din club, se rezolva! Noi o sa v-i aratam si atunci cand apar la intrare ii intampinati si le spuneti ca numai sunt locuri.(mai erau doua sute de locuri nevandute,dar nu conta)
Daca intra in sala, au continuat tovarasii in civil,concertul dureaza trei ore si ziaristii pot intra in discutie cu oamenii,nu?
Pana la urma cantaretul de jazz nu a mai venit,a citit relatarile ziarelor occidentale, si i-a fost frica sa mearga in orasul in care muncitorii se plimba inarmati cu rangi si topoare.
Ulterior am aflat, ca madam Dobrescu de la Consiliul Culturii,primise sarcina de la Partid, sa-i intampine pe ziaristi in fata Teatrului,ha,ha,ha,va dati seama ce ar fi iesit,in primul rand ca nu se mai inteleg Partidul cu Secu,in al doile rand ziaristii aia erau prietenii nostri de fa Frankfurter Allgemeine Zeitung!
26-02-1988. Martor- M-am dus afara sa duc gunoiul.Am coborat numai in papuci, cu galeata si in mana aveam o tigara.In fata blocului am vazut un individ alergand cu o tigara aprinsa,imi dati va rog un foc,da cum sa nu,mi-a raspuns tipul,eu mi-am aprins-o si el apoi si-a continuat fuga.
Cand eram eu la container am vazut in spatele meu duba militiei dar nu le-am dat importanta.
Un militar in termen a coborat si mi-a suierat la urechi,mai umbli dupa femei sa le agati? si mi-a tras un bocanc la turloaie de mi s-au muiat picioarele.Hai,urca sus!
M-au urcat in duba si au inceput sa ma plimbe.Nu vedeam nimic numai auzeam motorul,un aro.Din cand in cand, se deschidea o viziera cu gratii de la sofer si ma intreba,zdrang,numele si pronumele,apoi iarasi,zdrang,adresa..zdrang,adresa!..eu tot ii spuneam, Neptun 5,Neptun 5!
La un moment dat masina s-a oprit si mi-au spus,da-te jos,ai ajuns,si cand sa ma dau jos eram in Noua si eram numai in papuci.Bine,dar eu nu locuiesc aici! Dar ce,crezi ca asta este taxiu!
Pai vad ca este un taxiu penal!
Pana la urma m-au dus inapoi acasa si i-am spus lui taica-meu.
Sa-ti fie invatatura de minte! Sa nu mai ceri niciodata foc de la oameni care alearga pe strada!