Dacă la americani, bonele sunt, mai nou, hispanice, la noi istoria consemnează mai întâi guvernantele franțuzoaice și apoi nemțoaice, potrivit trend-ului vremurilor. De nouă ani, însă în loc de „I love you”, „ Je t’ aime” și „Ich liebe dich”, copiii românilor înstăriți spun: „Mahal kita!”. Adică, „Te iubesc” în filipineză.
Veselie mare duminică după-amiază, la ora trei, la Biserica catolică Sacre Coeur, de lângă statuia Aviatorilor, din București.
Tocmai s-a terminat slujba specială ținută de părintele Eduard Giurgi pentru mica comunitate a bonelor, baby-sitterilor și house-keep-erilor filipinezi din Capitală. Mititele, măslinii și cu ochi oblici, filipinezele care au grijă de copiii și casele bucureștenilor înstăriți turuie cu gura până la urechi într-o păsărească de neînțeles, dar amuzantă pentru urechile românilor.
În America, dacă te respecți, personalul din casă, inclusiv celebrele „nanny”, este hispanic, cu predilecție emigranți din Mexic.
[cititi articolul complet în Evenimentul Zilei]