A patra zi pe la toaca,cand bateau maicile de la schitul Gavana,din munte,ora vecerniei,sosise un cioban calare.
-Ma,muiere,ia iesi.
Iesise.Ploua marunt.
-Vin cu mine.L-au omorat pe-al tau.
Nu intrebase nimic,ca si cand ar fi asteptat vestea asta.O luase pe urma aceluia,pe jos.Mersesera trei ceasuri,trecusera soseaua si intrasera in padurea Oratiilor care era ca o biserica.Urcau la pas,ciobanul tinand calul marunt de capastru nespunand nimic,ea neintreband nimic,Cand obosise,zisese:
-Mai e mult?
-Mai e.
Ajunsesera in parchete, intr-un loc unde mirosea a copaci jupuiti,sus,deasupra soselei cele mari,peste care se pravaleau muntii.Gramezi de brazi retezati stateau in patru parti,randuiti cu grija.
-Aici,spusese ciobanul.
Jos pe un strat de frunze ingalbenite,zacea barbatul ei cu capul despicat in doua.Alaturi toporul lui,plin de sange.Se batuse cu cineva,dar ciobanul si ceilalti,ca mai erau cativa padurari,si ei taietori de lemne,spuneau ca trebuie sa fi fost doi ungureni cu care bause in parchete cu o seara inainte,tocmindu-se pentru nu stiu ce negustorie de-a lor.Din chipul lui frumos nu mai ramasese decat un ochi verde,mirat,deschis,care o privea ca si cum ar fi ras.Statea parca rezemat de un brad batran,cu mainile acelea frumoase de hot,lungi si subtiri,dar pline de putere.
-Avea bani la el cand a plecat de acasa?intrebasera barbatii aceia necunoscuti.
-Da.Tot ce stransese.Vroia sa cumpere o moara.
Asta fusese tot.Pe urma il luasera pe o targa din crengi si o intrebasera:
-Vrei sa-l duci acasa,sa-l ingropi in curte?
-Nu,de ce?se mirase ea.
-Bine,atunci ii facem o groapa aici.Nu vrei sa-l mai vezi?
-Nu.
Barbatii nu spusesera nimic,se privisera numai cu o uitatura prin care-si dadeau a intelege ca o socoteau zarghita.
Sosise si un jandarm si ea trebuise sa povesteasca tot ce stia despre el si sa puna degetul pe o hartie,un proces-verbal,dar nu stia multe si ei se uitau ingandurati la ea,dar femeia nu mai simtea nimic.Nu pansese,nu se cainase.Numai cand ajunsese acasa isi daduse seama ca parul i-a albit si ca imbatranise deodata......
...Timpul trecuse pe nestiute.Ea nu tinuse socoteala anilor.Astepta sa moara,pentru ca imbatranise atunci, dar moartea nu venea..
Cateodata,cand facea socoteala cat a trecut de cand venise aici urmandu-l orbeste pe ungureanul sau,se incurca. Trebuie ca trecuse mult,dar pentru ea vremea nu mai avea nici o insemnatate.
Se scula devreme si robotea,ii mai murea cate o oaie sau veneau lupii si-atunci iesea in mica ograda si urla la ei cu caiinii,avea caini rai,salbatici,cat niste vitei si pe urma dulaii aceia ii murisera si ciobanii ii trimisera altii:niste catelandri care crescusera mari cat viteii si se batusera si ei cu lupii,si pe urma murisera de batranete si ciobanii ii trimisera si al treilea si al patrulea rand de caiini, ba poate mai multi si pe toti ii boteza cu acelasi nume,pentru ca erau rai si salbaticiti si se luptau cu lupii iarna cand viscolea puternic si haitele coborau flamande si rupeau gardurile, si ea isi auzeau caiini cum se luptau,cum rupeau beregatile lupilor si cum curgea sangele in zapada proaspata.Iesea afara cu toporul si se arunca spre lupi si ei fugeau raniti si plini de sange,sfasiindu-se cu furie.
(continuare)
Eugen Barbu-nuvela "Batrana"
VIDEO:Ciobanesc Romanesc de Bucovina - 1969 - Romanian Shepherd Bukovina Dog
(continuare)
Eugen Barbu-nuvela "Batrana"
VIDEO:Ciobanesc Romanesc de Bucovina - 1969 - Romanian Shepherd Bukovina Dog
Încărcat de bucovin în data de 22.01.2010
Baltagul 1969
