marți, 4 septembrie 2012
Gara Sinaia.Masina blindata transformata in drezina, a Anei Pauker isi poate schimba povestirea.(3)
"...Dupa miezul noptii intrase in casa si nu mai facuse focul...Adormise greu si spre zori batrana auzise un zgomot grozav,ca si cand s-ar fi rupt un mal,doar atat.Ciulise urechile,cainii taceau speriati,luase atunci toporul si deschisese clantugul,privise in lumina chioara a inceputului de zi.
Ningea potolit,dar curtea nu era astupata de tot,copacii nu se clinteau,ningea domol,lin,era o liniste nefireasca,dar ceva se intamplase.
Iesise in prag,se lumina bine si atunci zarise in curtea ei ceva ce semana cu o masina din acelea ce huruia pe sus pe soseaua cea mare.Era ca un salon de la America,asa cum ii povestise barbatul ei,numai nichel sau ceva stralucitor si felinare argintii si un geam in care stralucea lumina diminetii.Se apropiase neintelegand cum ajunsese masina asta minunata in curtea ei,ca si cand ar fi cazut din cer.Nimic nu era stricat,totul lucea de curatenie si batrana intelesese ca Dumnezeu o ascultase si ii daduse un dar.
Privise prin geamul acela lucitor si inauntru vazuse un barbat tanar si frumos care semana ca doua picaturi de apa cu omul ei. Nu avea mainile muncite de ranit la oi si de sapat si de spart lemne cu toporul.Erau mainile lui lenese,moi si subtiri de hot.Statea nemiscat cu ochii sai verzi si radea cu nerusinarea pe care taietorul de lemne o avea cand o luase de mana si o adusese cu el in Valea Oratiilor,sa-i ingrijeasca de casa.Era imbracat intr-o haina neagra si pe camasa alba,inghetata,se vedea numai o mica dara de sange,ca o urma de furnica,ce pornea de la tampla.Mai tinea colacul masinii si suradea,si batrana intelesese atunci ceva grozav,si stiu ca acela era mortul ei care se intorsese acasa.
Si se ruga sa ninga mult,pentru ca toata curtea sa se ingroape sub zapada, si sa astupe totul,si nu mai ea sa stie ce avea sub omat si sa vina in fiecare noapte si sa priveasca la barbatul ei frumos si bogat.
Si intr-adevar ninsese puternic trei zile si masina aceea fu acoperita de nameti si, cand se potoli viscolul,peste inca o zi,sosira niste oameni straini si o intrebara daca nu stia ceva despre o masina care se prabusise de pe sosea pe undeva pe aici,si ea daduse din umeri ca nu stie si n- auzise nimic,pentru ca, daca ar fi stiut,le-ar fi spus si aceia plecara sa cerceteze in alte vaioage unde ar fi putut sa cada masina aceea ce nu lasase inci o urma.
Pe urma trecu iarna si nimeni nu mai intreba nimic.In curtea batranei nu venea nimeni si,cand sosi iar ziua cand i se aducea tainul de hrana si pica un cioban cu oloiul si cu gazul si vazu limba de zapada,,veche, inghetata, sub care statea mortul,nu se mira de nimic,pentru ca aici zapada nu se topea niciodata din cauza curentilor si el stia omatul vechi de o jumatate de secol,pe care-l vazuse si in urma cu cinci ani si avea sa-l mai vada si de aici incolo.
Batrana il lasase sa-si aleaga berbecele,carase ca de obicei sacii adusi si cand daduse sa incalece il intrebase intr-o doara:
-Dar masina aia,de asta iarna,care a cazut de pe sosea,au gasit-o,ori n-ai auzit de ea?
-Au gasit-o,spuse acela,dar mai incolo,undeva,spre Comarnic,nu stiu de ce-au cautat-o pe aici...
Batrana tacuse si-l lasase sa plece intr-ale lui,si pe urma asteptase sa ninga, si ninsese,tot in zori,ca atunci si ca in fiecare an,si mersese sa-si priveasca mortul ei care statea nemiscat in masina de sub zapada ca intr-un salon,si era tanar si frumos,asa cum avea sa ramana in vecii vecilor."
"Batrana"-nuvela de Eugen Barbu
VIDEO:Drezina din gara Sinaia
incarcat de hoinarnet la 1 septembrie 2012
Alte surse:AICI