A.B.N. este un tânăr cu sindrom Down care a participat la seminarul trans-naţional „UP4DOWNKIDS” desfăşurat la Istanbul şi care a povestit colegilor săi de la Centrul Educaţional Teodora din Băileşti, Dolj, următoarele:
„Deplasarea la Istanbul a fost o experienţă foarte frumoasă, începând cu zborul cu avionul, până la întoarcerea acasă. Am întâlnit tineri şi tinere din mai multe ţări cu care m-am împrietenit. Tinerii din Turcia s-au autoreprezentat pe scenă şi am văzut şi un film despre ei şi locurile lor de muncă. Mi-a plăcut şi mi-am amintit că la fel am făcut şi eu, la noi acasă, când am organizat seminarul la Craiova. M-am împrietenit cu un tânăr care aranjează pe rafturi telefoane mobile într-un supermarket din Istanbul. Mi-ar place şi mie să fac la fel.
Într-o zi am luat prânzul la „Cafe Down” unde serveau tineri şi tinere cu sindrom Down şi m-am simţit foarte bine acolo, pentru că şi mie îmi place să ajut la bucătărie şi să servesc la masă.
Cursurile s-au desfăşurat într-un loc frumos şi luminos, numit Acibadem; mama mi-a spus că este un spital, dar eu nu prea cred asta, pentru că nu semăna deloc cu spitalul de la noi.
Am văzut monumente istorice foarte frumoase. A fost foarte tare vizita la muzeul cu case şi biserici mici şi maşini, avioane şi vapoare. Cel mai mult m-a distrat trenul tras de cai. Eu iubesc caii, îmi place să le dau de mâncare şi să călăresc.
Am aflat că oraşul Istanbul este aşezat pe două continente; n-am mai auzit asta până acum şi cred că este foarte interesant. Eu am înţeles că la restaurantul unde am mâncat eram în Europa, iar casele pe care le priveam în faţă erau în Asia. Interesant a fost că oamenii care se plimbau cu vaporul prin faţa noastră ne făceau cu mâna, deşi nu-i cunoşteam.
Mi-au plăcut tare mult fetele din Turcia şi am dansat cu ele, seara, după cină.
A fost frumos la Istanbul; am adus acasă amintiri frumoase; mi-ar place să repet această experienţă.
Mulţumesc pentru prezenţa mea în acest proiect”.
Citeste mai mult: Sindromul Down şi Uniunea Europeană
Data:22 mai 2013
Sursa:Comunicate de Presa
„Deplasarea la Istanbul a fost o experienţă foarte frumoasă, începând cu zborul cu avionul, până la întoarcerea acasă. Am întâlnit tineri şi tinere din mai multe ţări cu care m-am împrietenit. Tinerii din Turcia s-au autoreprezentat pe scenă şi am văzut şi un film despre ei şi locurile lor de muncă. Mi-a plăcut şi mi-am amintit că la fel am făcut şi eu, la noi acasă, când am organizat seminarul la Craiova. M-am împrietenit cu un tânăr care aranjează pe rafturi telefoane mobile într-un supermarket din Istanbul. Mi-ar place şi mie să fac la fel.
Într-o zi am luat prânzul la „Cafe Down” unde serveau tineri şi tinere cu sindrom Down şi m-am simţit foarte bine acolo, pentru că şi mie îmi place să ajut la bucătărie şi să servesc la masă.
Cursurile s-au desfăşurat într-un loc frumos şi luminos, numit Acibadem; mama mi-a spus că este un spital, dar eu nu prea cred asta, pentru că nu semăna deloc cu spitalul de la noi.
Am văzut monumente istorice foarte frumoase. A fost foarte tare vizita la muzeul cu case şi biserici mici şi maşini, avioane şi vapoare. Cel mai mult m-a distrat trenul tras de cai. Eu iubesc caii, îmi place să le dau de mâncare şi să călăresc.
Am aflat că oraşul Istanbul este aşezat pe două continente; n-am mai auzit asta până acum şi cred că este foarte interesant. Eu am înţeles că la restaurantul unde am mâncat eram în Europa, iar casele pe care le priveam în faţă erau în Asia. Interesant a fost că oamenii care se plimbau cu vaporul prin faţa noastră ne făceau cu mâna, deşi nu-i cunoşteam.
Mi-au plăcut tare mult fetele din Turcia şi am dansat cu ele, seara, după cină.
A fost frumos la Istanbul; am adus acasă amintiri frumoase; mi-ar place să repet această experienţă.
Mulţumesc pentru prezenţa mea în acest proiect”.
Citeste mai mult: Sindromul Down şi Uniunea Europeană
Data:22 mai 2013
Sursa:Comunicate de Presa
