Franţa a fost luni în centrul unei furtuni
diplomatice după ce ministrul francez de Externe a fost acuzat că, la Geneva, a
sabotat un acord cu Iranul, care ar fi pus capăt unui lung deceniu de impas
privind programului nuclear iranian. Media iraniană propune ruperea relaţiilor
comerciale cu Franţa. Următoarea rundă de negocieri între marile puteri şi Iran
se va desfăşura pe 20 noiembrie.
La Geneva, după un weekend de negocieri aprinse, totul semnala un acord iminent între marile puteri şi Iran privind programul nuclear iranian. După mai bine de un deceniu de criză, o soluţie părea a fi acceptată, percepţia fiind alimentată de intensa campanie mediatică a noului ministru iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif, dar şi de sosirea neaşteptată la Geneva a secretarului de stat american, John Kerry, care şi-a întrerupt un turneu în Orientul Mijlociu pentru a se alătura negociatorilor. Potrivit Le Monde, această „coregrafie diplomatică” a fost perturbată de opoziţia Franţei faţă de proiectul unui acord, considerându-l insuficient. Venit de urgenţă la Geneva, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, a denunţat un „text iniţial pe care nu îl acceptăm”, responsabilii francezi considerând că cererile făcute Iranului sunt insuficiente, mai ales în domeniul filierei plutoniului. Duminică, 10 noiembrie, reuniunea s-a încheiat fără un acord, iar discuţiile se vor relua la 20 noiembrie. În realitate, arată analiştii politici, preşedintele Barack Obama speră să obţină un succes diplomatic istoric cu Iranul şi doreşte să profite de imaginea de „moderat” a noului preşedinte iranian, Hassan Rohani. Acesta este presat din interior să obţină o uşurare a sancţiunilor care sugrumă economia iraniană, iar „textul iniţial” menţionat de Fabius ar fi rodul negocierilor americano-iraniene, care au avut loc înaintea reuniunii de la Geneva. Preşedintele Obama, a cărui autoritate în Orientul Mijlociu este în scădere după răzgândirea legată de lovituri aeriene contra regimului liderului de la Damasc, Bashar al-Assad, doreşte un succes diplomatic în regiune.
Rohani nu mai vrea sancţiuni
De altfel, duminică dimineaţă, Rohani a repetat în faţa Parlamentului iranian că ţara sa refuză să cedeze „drepturile nucleare” şi a apărat „drepturile nucleare în cadrul reglementărilor internaţionale, ceea ce include îmbogăţirea uraniului pe sol iranian”. Rohani doreşte să pună capăt celor zece ani de tensiuni legate de dosarul nuclear, dar mai ales să obţină ridicarea sancţiunilor care sufocă economia Iranului.
Grupul 5+1 (SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie plus Germania), Iranul şi UE s-au angajat să nu dezvăluie nimic despre conţinutul discuţiilor lor. Luni, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, acuzat că a împiedicat un „happy end” la Geneva, a estimat că marile puteri ale Grupului 5+1 nu sunt „departe de un acord” cu Teheranul asupra spinosului dosar nuclear, cu toate că persistă probleme. În schimb, secretarul de stat american, John Kerry, a criticat poziţia Teheranului acuzându-l că este responsabil de absenţa acordului.
Garanţii
Occidentul doreşte de la iranieni garanţii, în special privind soarta reactorului de apă grea de la Arak şi asupra fabricării plutoniului. Occidentul mai vrea garanţii privind capacităţile Iranului de îmbogăţire a uraniului şi a stocului de uraniu îmbogăţit 20%, etapă obligatorie ce permite trecerea rapidă la o îmbogăţire de 90% pentru uz militar. În schimbul unui acord, Iranul speră ridicarea „limitată şi reversibilă” a unor sancţiuni. Mai ales îngheţarea averilor iraniene în bănci din şi din afara SUA, ce reprezintă zeci de miliarde de dolari.
Franţa a folosit veto-ul la acordul privind programul nuclear iranian pentru a frâna un compromis între Iran şi SUA care, potrivit Parisului, nu prezenta „toate exigenţele” pentru a împiedica Teheranul să se doteze cu arma atomică. Potrivit unor surse oficiale franceze, Franţa ştia că americanii şi iranienii discutau bilateral de câteva săptămâni şi existau temeri privind scurtcircuitarea de către Casa Albă a partenerilor din Grupul 5+1.
Hotărârea Franţei a iritat iniţial unii diplomaţi, dar în final au recunoscut că „diferite puncte pun probleme pentru diferite
ţări, nu doar pentru Franţa”. De altfel, surse diplomatice citate de media europeană relevă că înainte de a respinge „proiectul iniţial”, ministrul Fabius a avut o întrevedere în tete-a-tete cu omologul său american, John Kerry.
Luni, Kerry a ţinut să asigure că SUA nu sunt nici „oarbe”, nici „stupide” în negocierile lor cu Iranul, apărându-se că a încercat să precipite un acord. După ce a părăsit Geneva, a declarat că „ori va fi un acord bun, ori nu va fi deloc” şi a asigurat că Washingtonul este „decis ca Iranul să nu obţină arma nucleară”, răspunzând îngrijorării Israelului privind un „acord prost”. Israelul va folosi influenţa sa în Congresul american pentru a încerca să împiedice un acord, un ministru israelian urmând să plece marţi în SUA.
Nici şeful diplomaţiei UE, Catherine Ashton, nici ministrul iranian de Externe, Zarif nu au criticat Franţa, precizând că a avut un rol constructiv însă decepţia era palpabilă. Faptul că viitoarea reuniune de la Geneva va avea loc la nivel de directori politici, nu la cel de miniştri de Externe, sugerează că cele două părţi sunt mai puţin încrezătoare în capacitatea lor de a depăşi lacunele şi divergenţele din prima rundă.
Acord AIEA-Iran
În timp ce negocierile de la Geneva au eşuat, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi Iranul au semnat luni o declaraţie comună privind cooperarea lor viitoare. Această „foaie de drum” va autoriza o vizită la reactorul Arak şi va permite experţilor agenţiei ONU să inspecteze mina de uraniu de la Gachin.
Centrala Arak, situată la marginea unei mici localităţi situată la 290 km sud-vest de Teheran, reprezintă o posibilă a doua rută spre bomba iraniană. Este un reactor de cercetare cu apă grea, ale cărui deşeuri pot fi retrase pentru izolarea plutoniului, care, plecând de la 8 kg poate fi cuplat la o rachetă pentru a realiza o încărcătură atomică. Oficial, Arak este destinată producerii de izotopi pentru tratamente medicale.
La Geneva, după un weekend de negocieri aprinse, totul semnala un acord iminent între marile puteri şi Iran privind programul nuclear iranian. După mai bine de un deceniu de criză, o soluţie părea a fi acceptată, percepţia fiind alimentată de intensa campanie mediatică a noului ministru iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif, dar şi de sosirea neaşteptată la Geneva a secretarului de stat american, John Kerry, care şi-a întrerupt un turneu în Orientul Mijlociu pentru a se alătura negociatorilor. Potrivit Le Monde, această „coregrafie diplomatică” a fost perturbată de opoziţia Franţei faţă de proiectul unui acord, considerându-l insuficient. Venit de urgenţă la Geneva, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, a denunţat un „text iniţial pe care nu îl acceptăm”, responsabilii francezi considerând că cererile făcute Iranului sunt insuficiente, mai ales în domeniul filierei plutoniului. Duminică, 10 noiembrie, reuniunea s-a încheiat fără un acord, iar discuţiile se vor relua la 20 noiembrie. În realitate, arată analiştii politici, preşedintele Barack Obama speră să obţină un succes diplomatic istoric cu Iranul şi doreşte să profite de imaginea de „moderat” a noului preşedinte iranian, Hassan Rohani. Acesta este presat din interior să obţină o uşurare a sancţiunilor care sugrumă economia iraniană, iar „textul iniţial” menţionat de Fabius ar fi rodul negocierilor americano-iraniene, care au avut loc înaintea reuniunii de la Geneva. Preşedintele Obama, a cărui autoritate în Orientul Mijlociu este în scădere după răzgândirea legată de lovituri aeriene contra regimului liderului de la Damasc, Bashar al-Assad, doreşte un succes diplomatic în regiune.
Rohani nu mai vrea sancţiuni
De altfel, duminică dimineaţă, Rohani a repetat în faţa Parlamentului iranian că ţara sa refuză să cedeze „drepturile nucleare” şi a apărat „drepturile nucleare în cadrul reglementărilor internaţionale, ceea ce include îmbogăţirea uraniului pe sol iranian”. Rohani doreşte să pună capăt celor zece ani de tensiuni legate de dosarul nuclear, dar mai ales să obţină ridicarea sancţiunilor care sufocă economia Iranului.
Grupul 5+1 (SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie plus Germania), Iranul şi UE s-au angajat să nu dezvăluie nimic despre conţinutul discuţiilor lor. Luni, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, acuzat că a împiedicat un „happy end” la Geneva, a estimat că marile puteri ale Grupului 5+1 nu sunt „departe de un acord” cu Teheranul asupra spinosului dosar nuclear, cu toate că persistă probleme. În schimb, secretarul de stat american, John Kerry, a criticat poziţia Teheranului acuzându-l că este responsabil de absenţa acordului.
Garanţii
Occidentul doreşte de la iranieni garanţii, în special privind soarta reactorului de apă grea de la Arak şi asupra fabricării plutoniului. Occidentul mai vrea garanţii privind capacităţile Iranului de îmbogăţire a uraniului şi a stocului de uraniu îmbogăţit 20%, etapă obligatorie ce permite trecerea rapidă la o îmbogăţire de 90% pentru uz militar. În schimbul unui acord, Iranul speră ridicarea „limitată şi reversibilă” a unor sancţiuni. Mai ales îngheţarea averilor iraniene în bănci din şi din afara SUA, ce reprezintă zeci de miliarde de dolari.
Franţa a folosit veto-ul la acordul privind programul nuclear iranian pentru a frâna un compromis între Iran şi SUA care, potrivit Parisului, nu prezenta „toate exigenţele” pentru a împiedica Teheranul să se doteze cu arma atomică. Potrivit unor surse oficiale franceze, Franţa ştia că americanii şi iranienii discutau bilateral de câteva săptămâni şi existau temeri privind scurtcircuitarea de către Casa Albă a partenerilor din Grupul 5+1.
Hotărârea Franţei a iritat iniţial unii diplomaţi, dar în final au recunoscut că „diferite puncte pun probleme pentru diferite
ţări, nu doar pentru Franţa”. De altfel, surse diplomatice citate de media europeană relevă că înainte de a respinge „proiectul iniţial”, ministrul Fabius a avut o întrevedere în tete-a-tete cu omologul său american, John Kerry.
Luni, Kerry a ţinut să asigure că SUA nu sunt nici „oarbe”, nici „stupide” în negocierile lor cu Iranul, apărându-se că a încercat să precipite un acord. După ce a părăsit Geneva, a declarat că „ori va fi un acord bun, ori nu va fi deloc” şi a asigurat că Washingtonul este „decis ca Iranul să nu obţină arma nucleară”, răspunzând îngrijorării Israelului privind un „acord prost”. Israelul va folosi influenţa sa în Congresul american pentru a încerca să împiedice un acord, un ministru israelian urmând să plece marţi în SUA.
Nici şeful diplomaţiei UE, Catherine Ashton, nici ministrul iranian de Externe, Zarif nu au criticat Franţa, precizând că a avut un rol constructiv însă decepţia era palpabilă. Faptul că viitoarea reuniune de la Geneva va avea loc la nivel de directori politici, nu la cel de miniştri de Externe, sugerează că cele două părţi sunt mai puţin încrezătoare în capacitatea lor de a depăşi lacunele şi divergenţele din prima rundă.
Acord AIEA-Iran
În timp ce negocierile de la Geneva au eşuat, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi Iranul au semnat luni o declaraţie comună privind cooperarea lor viitoare. Această „foaie de drum” va autoriza o vizită la reactorul Arak şi va permite experţilor agenţiei ONU să inspecteze mina de uraniu de la Gachin.
Centrala Arak, situată la marginea unei mici localităţi situată la 290 km sud-vest de Teheran, reprezintă o posibilă a doua rută spre bomba iraniană. Este un reactor de cercetare cu apă grea, ale cărui deşeuri pot fi retrase pentru izolarea plutoniului, care, plecând de la 8 kg poate fi cuplat la o rachetă pentru a realiza o încărcătură atomică. Oficial, Arak este destinată producerii de izotopi pentru tratamente medicale.
Sursa, autor: România Liberă
Data:11 noiembrie 2013
