Ilie Gheorghe, actorul principal, despre „Rinocerii“:Un spectacol magnific, creează imagini care te șochează, rămâi în extaz

 

Aseară, pe scena Naționalului din Craiova, în prezența unor personalități și a oficialităților locale, a avut loc premiera oficială a spectacolului-eveniment „Rinocerii“, în regia celebrului Robert Wilson, primul spectacol montat de marele regizor american în România, cu Ilie Gheorghe „number one“. Marți seară, după avanpremieră, Wilson a mulțumit tuturor celor implicați în proiectul cu „Rinocerii“, de la actori la echipa tehnică și apoi, adresându-se lui Ilie Gheorghe, regizorul american a ținut să sublinieze faptul că în cariera Domniei sale a lucrat cu foarte mulți actori, dar că Ilie Gheorghe este unul dintre cei mai buni, cei mai mari („one of the best“). Ieri-dimineață, Ilie Gheorghe a fost în spital (dureri în gât), apoi la teatru pentru repetiții, iar aseară a interpretat remarcabil rolul său din „Rinocerii“, Logicianul. Și a acordat și un interviu în exclusivitate pentru GdS.
Ion Jianu: Sunteți un răsfățat al marelui regizor Silviu Purcărete și iată, acum, și al celebrului Robert Wilson, în acest spectacol de la Craiova, „Rinocerii“! De aproape şapte ani duceţi greul spectacolului „Faust“, montat de Purcărete la Sibiu, iar din această vară sunteţi „number one“ al „Rinocerilor“ lui Wilson de la Craiova! De la „Faust“ la „Rinocerii“, ce spectacole-eveniment!
Ilie Gheorghe: Fără falsă modestie, aşa este… „Faust“ este de neoprit, ca să zic așa! Șapte ani de succese… și, atenție, spectacolul este contractat pentru încă doi-trei ani în străinătate! Duc greul acestui răsunător spectacol și... n-am obosit, așa cum m-ați întrebat cu prilejul altui interviu. De ce? Când ai împlinirile acestea formidabile, e firesc. Energia nu îți este dată de mușchi sau picioare, ci energia ți-o dă mintea. Acolo trebuie să se găsească ceva în care să plămădești energie și care să radieze în tot corpul tău de actor.
Mă bucur de ceva vreme și din partea lui Wilson, așa cum s-a întâmplat cu Purcărete, de un respect nedisimulat. Am simțit că mă prețuiește, că mă admiră. M-a și felicitat pentru rolurile din „Rinocerii“... Nu e greșeală. Am vorbit la plural deoarece eu sunt pe scenă din primul și până în ultimul minut al spectacolului. Ceilalți colegi ai mei fac practic un fel de teatru japonez, mai mult mișcări, gen stilul kabuki...
Ilie Gheorghe, între Purcărete și Wilson
I.J.: Ce deosebiri există între regizorii Purcărete și Wilson?
I.G.: Sunt perfecționiști amândoi, dar se deosebesc fundamental, ca stil de lucru. În timp ce Purcărete începe lucrul timp de patru, șase, zece zile, cu textul în față, în bibliotecă și alege traducerile cele mai importante ca să descopere în ce fraze ideile sunt exprimate frumos, emoționant, pe Wilson nu-l interesează textul! Dovadă, la „Rinocerii“ s-a apucat de text după trei săptămâni! (...) El a declarat, de fapt, că urăște teatrul realist, că nu-l interesează teatrul în care se spune bună dimineața, ce mai faci, se deschide ușa, pui mâna pe clanță ș.a.m.d... Când, la o repetiţie cu „Rinocerii“, a văzut o primă scenă în sensul ăsta, m-a chemat la el și mi-a spus: „Ilie, vino încoace, ia textul, așază-te aici, du-te, fă aşa, fă aşa...“. Sunt ca un fel de pieton al aerului, la un moment dat! Deci, Purcărete aprofundează fondul... Pe Wilson nu-l interesează fondul.
Oricum, montarea lui Wilson de la Craiova este o experiență inedită, unicat... Am stat, timp de o lună, câte 12 ore pe scenă cu Wilson. Este o experiență folositoare. În doar o lună, alături de Wilson am descoperit lucruri pe care niciodată nu ți le-ai fi imaginat că există.
I.J.: Am fost marți la avanpremiera cu „Rinocerii“ și câțiva spectatori, la ieșirea din sală, spuneau că nu prea au înțeles spectacolul...
I.G.: Posibil... Și între noi, colegii, sunt păreri și... păreri. Și între cei din fenomenul teatral, care au vizionat până acum spectacolul nostru, sunt păreri destul de împărțite. Wilson însă a afirmat deseori și categoric că este un artist vizual, un regizor imagistic. El se ocupă, acordă 99% din timpul de lucru imaginii, sunetului, luminii, ambientului scenic și, abia în ultimul rând, textului. Cred că Purcărete, dacă ar avea la îndemână toată aparatura și echipa internațională cu care a venit Wilson la Craiova (zece inşi!), n-ar stăpâni știința folosirii aparaturii, așa cum o exploatează benefic regizorul american. Conchid: „Rinocerii“ este un spectacol magnific, creează imagini care te șochează, rămâi în extaz...
Ilie Gheorghe l-a refuzat pe Wilson
I.J.: Este reală informația potrivit căreia dumneavoastră ați fi refuzat, inițial, să jucați în „Rinocerii“?!
I.G.: Inițial, n-am vrut să joc în „Rinocerii“ deoarece atunci, în prima zi de casting cu Wilson, mi s-a descoperit o ruptură de menisc, motiv pentru care am depus o cerere prin care solicitam să fiu scos din distribuție. El deja făcuse distribuția și eram cap de listă. Am plecat acasă... A insistat, prin directorul Cornișteanu, să poarte o discuție cu mine. La insistențele lor, adică ale lui Cornișteanu și Wilson, m-am întâlnit cu acesta din urmă într-un cadru privat: el, alături de cinci membri ai echipei, și doar eu. Timp de o oră am purtat negocierile, ca să spun așa, translator fiind actriţa Gina Călinoiu. Eu îi spuneam că am 74 de ani (Ilie Gheorghe este născut pe 21 septembrie 1940, n.r.), că am o ruptură de menisc, că trebuie să mă operez... El m-a întrerupt: și eu am 73 de ani, și eu am ruptură de menisc!...
 El insista. M-am tot gândit și, într-un final, l-am întrebat: când încep repetițiile?! Atunci Wilson a dus paharul cu vin la gură! Am bătut palma... citeste mai departe

Sursa:Gazeta de Sud
Data:3 iul 2014